Victoriile mici de la schi

38 Flares 38 Flares ×

După trei zile de instrucție și joacă, schiatul a devenit miza depășirii unor frici pe care le port cu mine de mulți ani.
Mi-e frică să cad. Nu din cauza contactului cu zăpada (care uneori poate fi dureros) ci pentru că îmi asum căderea ca o vulnerabilitate care îmi strică din bruma de încredere în sine construită anterior. A trebuit să lucrez pentru a mă împăca cu acest “eșec”.

Mi-e frică de înălțime. Dacă ești în vârful pârtiei alunecând pe schiuri, trebuie să te lași în față pentru a frâna în plug.  Dacă mă înclin înainte, panta pârtiei crește și îmi apare senzația de înălțime. Pare absurd, dar pentru a putea coborî chiar și cea mai banală pârtie de aici, de la Complexul Arena Platoș, a trebuit să-mi fac curaj să mă arunc înainte în orice coborâre. Pare contraintuitiv, dar cu timpul înveți să nu te mai lași pe spate atunci când vrei să frânezi.

În primele trei zile de când am descoperit schiurile, am trecut prin toate stările. Frustrare, invidie, frică, gândul că poate acest sport nu este de mine, senzaţia că poate învăţ mai greu ceva la anii mei, bucuria unei lecţii banale, entuziasmul unui viraj cu schiurile paralele sau adrenalina vitezei pe care mi-o permit la finalul pârtiei.

Ca să înțelegeți mai bine sentimentul victoriilor mici, vă rog să urmăriți filmulețul de mai jos. La finalul lecțiilor de ieri, când toți ceilalți s-au strâns pe terasă, am vrut să mai urc încă o dată și să mă conving că pot.

Am coborât din nou pe cea mai abruptă pârtie de aici. Mi-a fost frică, mi-au trecut toate gândurile prin cap, dar am continuat. Pe schiuri, aveam impresia că-mi depășesc niște limite, că-mi înving niște temeri și că am viteză. În schimb, când am urmărit filmarea făcută de Zdeto, am observat cât de prudent abordam orice viraj, cât de încet alunecam la vale și cât de “începător” striga fiecare gest al meu.

Malgré tout, ziua de ieri a fost un pas înainte căci am învățat fără să-mi dau seama. Am început să virăm pe pârtie și, între viraje, instructorul Marius ne-a rugat să sărim încât să desprindem schiurile de zăpadă. Fără să știu, săritura avea două efecte: te obliga să aterizezi cu schiurile paralele și îți creștea viteza. După câteva coborâri, pe nesimțite, efectuam virajele cu schiurile paralele. Făceam ceea ce admiram la copii de 5-6 ani în primele zile aici când îi vedeam coborând fără bețe și cu lejeritatea unui dansator înnăscut.

La urma urmei, o victorie îți rearanjează încrederea în sine indiferent cât de mică ar fi în economia faptelor mari.

Galerie foto: #schiem via brylu.ro

#schiem – prima tabără de schi pentru bloggeri – este organizată de Arena Platos cu susținerea SonyVodafoneMichelinStaropramenFord,  Perla Păltinişului si Buonavista.

38 Flares Twitter 0 Facebook 38 38 Flares ×

7 thoughts on “Victoriile mici de la schi

  1. Elena

    Bravo, Adi!
    Si eu mi-am incheiat ziua de ieri cu o coborare pe partia mare, singura, fara nicio cazatura, cu aceeasi atentie si “viteza de melc”. 🙂
    Abia astept sa ne filmam si-n ultima zi!

    Reply
  2. Liliana

    Bravo ca ai reusit sa-ti invingi temerile!Eu am renuntat dupa prima zi ,desi nu am cazut niciodata!Dar era de nesuportat senzatia ca pici in nas…

    Reply
  3. Pingback: Aţi văzut cum schiază bloggerii? Voi ce faceţi? - Despre noi si lucrurile care conteaza -

  4. Pingback: Cum a fost pentru mine săptămâna de schi | Elena Cîrîc Blog

  5. Pingback: Două luate câte trei…Ziua trei de schi | Rareş Cojocaru

  6. Pingback: Cum a fost pentru mine săptămâna de schi | Elena Cîrîc Blog

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *