Un proiect de sine
Posted by Adrian Ciubotaru on 2.1.2011
Sunt oameni care, începând cu fiecare luni a oricărei săptămâni, promit să își schimbe viața, iar acest sindrom este aproape generalizat la fiecare început de an. Nu cred în iniţiativele de moment, dar sunt convins de posibilitatea de a începe o schimbare indiferent dacă este ianuarie, iulie sau noiembrie.
Dorinţa proprie de schimbare este abia primul pas dintr-un mai amplu proiect de sine care include vise, idealuri, obiective şi modalităţile de a le îndeplini. Simpla dorinţă de schimbare, dacă nu este cuplată o foaie de parcurs, va avea o rată foarte scăzută de succes.
Modalitățile reușitei unui proiect de sine țin mai ales de rigorile unei discipline (care trebuie să includă neapărat şi un time management). E ciudat și destul de banal să observi că majoritatea entuziaștilor duc o lipsă acută de disciplină și nu e de mirare de ce entuziasmul singur schimbă atât de puține lucruri în jurul nostru şi se pierde atât de uşor.
Din păcate, disciplina nu are o imagine bună, nu este asociată libertății de mișcare și nu a fost prezentată nicăieri ca fiind un lucru distractiv. Există totuși disciplină care te crește pe dinăuntru, nu implică plictiseală, e plină de provocări și, mai mult decât atât, it gets things done.
Un proiect de sine include atât întrebarea unde te vezi peste 5 ani?, cât mai ales răspunsul la cum vei ajunge acolo?.
La urma urmei, prezenţa sau absenţa unui proiect de sine este ceea ce separă victoriile de înfrângeri.
Random Posts
Comments
Powered by Facebook Comments
Comments
10 Responses to “Un proiect de sine”Trackbacks
Check out what others are saying about this post...-
[...] eu șurubăresc la blogul ăsta, la care – iată! – am reușit să am acces, voi citind ceea ce a scris Adi și (sper) punându-vă pe gânduri: aveți un proiect de sine sau Dumnezeu cu mila? Categorii: [...]
super articol: scurt si la obiect. Si a venit la momentul cel mai potrivit pt mine. Multumesc!
Un plan pe cinci ani? Nu ştii cum e cu cincinalu’ ?!
Plan de schimbare de sine?! Trebuie să nu se placă prea mult “planificatoru” şi, oricum, sinele nu-l prea poţi schimba de pe o zi pe alta. “Mă las de fumat, mă las de băut, mă las de mâncat, voi fi mai bun, mai deştept, mai frumos….” astea-s promisiuni zilnice (da, ori săptămânale, ori lunare…) deşarte ale “nemulţumiţilor de sine”. Orice ar face, nu le prea iese. Şi când reuşesc se culcă pe-o ureche.
Alte “planuri” să fie oare?
Se zice că, dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă cu hohote, spune-i că ai un plan.
Si in cele mai nefericite minti exista un plan, sau macar o urma de plan.
Simpla actiune a unui muschi vegetativ tot plan inseamna. Totul este plan, divin. Restul sunt povesti de succes, sau, povesti nefericite.
Cu plan sau fără plan, toţi tindem să schimbăm mereu ceva. Schimbarea e mişcare, iar mişcarea e esenţa vieţii.
Desi 1.01 nu e chiar cel mai mult moment, e bine sa existe si un moment 0. Fara el, orice plan nu prea are fundament…:)
Existenta ne infrange pe toti. Victoriile sunt pentru superficiali. Dorinta de victorie.
Victorie in fata cui? In fata cui sa ma simt victorios?
E bine sa-ti depasesti limitele… asta inseamna ca ai trecut de stadiul mineral/vegetal/animal. Dar… sa nutresti victorie… imi pare imaturitate spirituala.
ai de plm… cat urasc întrebarea “unde te vezi peste 5 ani?”
da’ ce dracu! sunt moise? alah? isus? nostradamus ca s avad viitoru’ ?
de acord faza cu disciplina.
dar progamarea viitorului e o aberatie protestanto-capitalisto-comunista…
are din toate cate ceva.
nu satu sa dau “iesplicatii” ca ie tarziu… aproape 1 noaptea…
Intradevar sunt foarte multi oameni care isi propun schimbari doar la momente fixe: 1.01, zi de nastere, etc. Cei care isi propun planuri pe termen lung cu analize zilnice si saptamanale ale progresului sunt cei care isi ating obiectivele si sunt overachieve-ri. Sunt putini acestia din urma, romanii fiind caracterizati mai mult de spontaneitate si preluarea taskului imediat urmator.
Asa faceam si eu. Imi spuneam mereu ca incep de maine pana intr-o zi cand m-am saturat sa mai imi spun asta si mi-am spus: Incep de astazi! Incep acum!