Fumatul este dependenţa de o proastă imagine de sine
Posted by Adrian Ciubotaru on 9.3.2009
Am fumat fără oprire din primăvara lui 2000 până în primăvara lui 2009. Am fumat noua ani fără întrerupere mai mult de un pachet pe zi. Am trecut de la Winchester la L&M, prin Derby şi R&M, prin patru ani de facultate, cu Lucky Strike şi cu Marlboro.
Cititorii mai vechi ştiu că acum câţiva ani, partea de sus a acestui blog conţinea pe subsemnatul cu o ţigară în gură. Unii prieteni chiar glumeau că nu mi-au văzut nicio poză în care să nu am o ţigară, iar unii dintre ei ştiau pe cine încercam să imit prosteşte.
Am început 2009 cu gândul să mă las de fumat, a urmat apoi o perioadă în care n-am mai fumat în cameră, însă momentul final îl tot amânam. Am citit apoi articolul lui Buddha, i-am cerut cartea lui Allen Carr (pe care n-am terminat-o de citit), iar acum o săptămâna am aruncat ultima ţigară.
Cartea am păsat-o mai departe lui Dan Dumitrescu (Dan m-a încurajat când a trebuit, iar acum la rândul meu îi urez succes!), iar eu am început prima săptămână de nefumător.
Am trecut prin următoarele situaţii:
- întâmplare cu mulţi nervi
- ieşire la bere
- situaţie socială cu nouă fumători într-o cameră timp de câteva ore.
şi nu am simţit nicio luptă cruntă cu mine însumi pentru a nu fuma.
În ultimele luni m-am lovit de toate prejudecăţile care zburdă liber (şi asumate necritic) în jurul acestui prost obicei:
“Primele trei zile sunt cele mai grele”
“Prima săptămână este cea mai grea”
“Să te văd în două săptămâni!”
“Să te văd după o lună”
“Nu-ţi vine să te urci pe pereţi?”
“Când m-am lăsat, prietenii m-au rugat să mă apuc din nou. Devenisem nesuferit.”
Dimpotrivă, am devenit mai calm.
Nu este nevoie de multă voinţă pentru a nu mai fuma, este nevoie doar de o asumare corectă a imaginii de sine.
Eu îmi făcusem iluzia că fumatul îmi da o aură anume şi, mai grav, mă îmbibasem de ideea falsă că fumatul mă ajută să meditez, mă ajută la concentrare.
Farmecul meu personal (puţinul cât există) nu depinde de ţigară, iar dacă e să fiu genial (puţinul cât sunt), sunt şi fără ţigară.
Am realizat subtil şi frumos că nici măcar nu-mi plăcea să fumez, iar acest lucru a contribuit mult la alegerea metodei uşoare.
Dacă îţi imaginezi că ai nevoie de multă voinţă pentru a te lăsa de fumat, vei consuma multă energie în actul renunţării şi vei rămâne cu gândul iluzoriu că ai renunţat la ceva, că ai sacrificat ceva, că o anumită plăcere a vieţii îţi va fi refuzată pentru totdeauna.
N-am sacrificat nimic, ci am ales să mă simt mai bine şi mai sănătos. Poate sună că şi cum am descoperit o formulă miraculoasă, însă am găsit doar un mijloc mai responsabil de-a mai purta faţă de mine însumi.
Amânasem atât de mult timp să mă las de fumat pentru că mi se crease imaginea calvarului de după:
“O să-ţi fie foarte greu, ai să vezi!”
“Eşti dependent, o să te laşi greu de tot.”
Îmi închipuiam o luptă teribilă şi aşteptam momentul potrivit, însă nu nicotina era problema, ci dependenţa de o proastă imagine de sine.
Mă ajută mult conştientizarea faptului că pariul meu cu nefumatul este doar un mic fragment dintr-un pariu mult mai mare cu mine însumi. Un pariu care e mai larg decât sănătatea mea fizică sau o mai bună imagine socială.
Random Posts
Comments
89 Responses to “Fumatul este dependenţa de o proastă imagine de sine”Trackbacks
Check out what others are saying about this post...-
[...] o săptămână mă gândesc mult la post-ul lui Adrian, în care povestea cum s-a lăsat de fumat. Dacă dependenţa e de fapt una de o proastă imagine [...]
-
[...] Fumatul este dependenţa de o proastă imagine de sine | Adrian Ciubotaru http://www.adrianciubotaru.ro/fumatul-este-dependenta-de-o-proasta-imagine-de-sine – view page – cached relax, you have plenty of time — From the page [...]
-
Social comments and analytics for this post…
This post was mentioned on Twitter by adrianciubotaru: in w-e la nunta am cunoscut pe cineva care s-a lasat de fumat citind articolul asta: http://bit.ly/Mog87…
-
[...] Cine ar fi crezut, așa-i? Da, chiar m-am lăsat de fumat și-s al naibii de mândru. Nu acum, ci mai bine de o lună. Si când mă gândesc, că râdeam pe sub mustață de Adrian și renunțatul lui la fumat [...]
-
[...] cei care fumeaza, de la cineva care s-a lasat de fumat: http://www.adrianciubotaru.ro/fumatu…omment-page-2/ __________________ http://www.youtube.com/watch?v=asUo2…om=PL&index=20 "All that [...]
-
[...] Adrian Ciubotaru de la care am învăţat că singura dependenţă când vine vorbade fumat e dependenţa de o proastă imagine de sine. Mulţumesc, [...]
-
[...] Am fumat 9 ani de zile, iar din martie 2009 am renunţat. Motivele pot fi găsite aici. [...]
-
[...] cu … sufletul în rai…) Nu sunt singură în clubul acesta, îi mai avem şi pe: Adrian Ciubotaru, Alexandru Negrea, Raluxa sau Valentin şi presupun că mai sunt destui care au renunţat la [...]
Felicitari…ma bucur ca ai scapat de acest viciu care te distruge pe interior facandu-te sa crezi ca esti cel mai smecher din parcare;)….la final ar trebui sa fi scris o chestie de aia gen yahoo mass :Trimite la inca 10 prieteni poate se lasa si ei de fumat;)
Nu sunt doar niste argumente de autoconvingere? Nu pentru ca as contesta asa zisele beneficii ale renuntarii la tutun, ci pentru ca imi este greu sa cred ca dupa 9 ani, este atat de usor sa renunti la fumat on beautiful day..
Si eu am folosit cartea lui Carr ca ajutor pentru a ma lasa de fumat; dupa 14 ani de fumat. Acum am deja 9 luni fara, deci se poate. Succes!
fanel, mersi, dă mai departe
Andrei, tic-tac vine de la uac-uac?:)
Rafaela, ştiu că îţi este greu de crezut
cip, mulţumesc, se poate. Succes şi ţie:)
Felicitari, maestre!
aplauzeeee dot dot dot
Felicitari pentru reusita!
E foarte laudata cartea lui Allen Carr, am luat-o si eu de pe scribd …dar inainte sa ma apuc de citit … mai fumez totusi o tigara
nu toate povestile care circula despre renuntarea la fumat sunt adevarate … am cunoscut o persoana care a fumat aproape 35 de ani, si s-a lasat de acest asa-zis viciu, fara probleme … nu a avut niciuna din manifestarile despre care se tot vorbeste … acum, dupa 4 ani de la fericitul eveniment, recunoaste ca-i mai calm, ca are mai multa energie, ca se simte mai bine si oboseste mai greu …
…
adi, eu sunt la roma si nu am voie sa fumez decat trei tigari pe zi. driblez fumez sase jumatati, crezi ca sunt narcisist?
Frumos cum ai pus problema, cum ai perceput-o. Nu sunt fumatoare, insa daca cei care vor sa se lase de fumat ar citi acest articol, despre o problema inaltata pe ultima treapta a viciilor, poate ar fi posibila o alta reprezentare despre sansele pe care ti le acorzi in drumul spre calitatea de nefumator. Interesant, am o prietena care initial s-a indragostit de ideea unei scriitoare-fumatoare, de idee, cum am zis. Aseara imi tot spunea:”Vreau sa fumez!” Iar eu am intrebat-o relaxat de ce, dar mi-a raspuns dependenta fizica si nu dorul reveriei ce-a sedus-o initial. Aseara nu a fumat si poate nu o sa o mai faca in curand. E doar un moft ce are potential de obicei. Pentru ea, si altii asemenea ei, fumatul a inceput de la o imagine buna, desirabila a sinelui. Dar distanta dintre aceasta imagine si titlul articolului prezent nu este pretentioasa deloc. Ceea ce nu e bine. E bine, daca te-ai decis sa renunti, sa-ti reprezinti problema in propriul sistem de valori si “puteri” si sa nu te pleci ca salcia la “prejudecatile care zburda liber”.
goadigo
ok frumos.problema la mine ca nici nu-mi doresc sa ma las de fumat basca 25 de ani de fumat in spate.si da Adriane daca vrei te poti lasa asa de azi pe maine fara pregatiri de “razboi”fara nimic.eu m-am lasat in ‘96 vreo trei saptamani si cand m-am lasat acuma seara am fumat normal iar dimineatza asa dintr-o data mi-a venit nu mai fumez si nu am mai fumat trei saptamani si nu exista sevraj asa cum zic unii.nu am simtit nici macar o clipa nici in prima zi nici intra doua ca vreau sa ma “urc”pe pereti.si la vremea respectiva in ‘96 aveam deja 13 ani de fumat retine.toate cele bune
Intotdeauna am asociat tutunul cu mansarda, tutunul cu actul de creatie, tutunul cu foile si stiloul. Sadoveanu, Eliade, Pappini, mai tarziu Dostoievski si Pessoa mi-au pricinuit nemulturmiri de sine. Ambitia m-a ajutat sa-mi dasavarsesc educatia. Dar nu am putut sa ma apuc de fumat, nici cafea nu beau, desi uneori gandesc k am pierdut astfel ceva.
Eu implinesc o saptamina de cind m-am lasat:). Nu fac un titlu de glorie pentru ca nu e un exercitiu de vointa, ci mai degraba de nevointa(recte, cutitul la os):(.Voiam sa intreb de unde sa iau de pe net cartea lui Allen Carr dar Bogdan mi-a dat pontul. Felicitari si sa o tinem tot asa!
si eu trec printr-o perioada asemanatoare, insa nu e vorba de tigari.
atunci cand iti dai seama ca-ti faci un bine si ca “e mai bine fara”, lupta e mult mai usoara.
sincere felicitari.
Felicitari, Adi! Sunt mandru de tine
.
Incearca si cu scrisul. Tot asa, ca un excurs la psihologia motivationala:D
p.s. demonstreaza-mi ca nu esti nervos:P
mulţumesc, mulţumesc.
tzafna, enervează-mă tu mult! (scris calm)
felicitari! am luat si eu cartea, am citit-o, dar inca nu si-a facut efectul. probabil mai dureaza pana iau decizia
nu ştiam io de ce miroase frumos pe-aici
felicitări.
Buna, multe felicitari!
lollitta, perseverează
anita, pe când citim şi noi un blog scris de mânuţa ta?
Adi, mersi şi salutări:)
“Eu îmi făcusem iluzia că fumatul îmi da o aură anume ” înseamnă că fumai fals, mai bine că te’ai lăsat…
lăsatu’ de fumat i’o modă azi, ca aia de ieri, apucatu’ de…
mie fumatu’mi amortizează semnalele, amână semnificaţii la care, dacă aş reacţiona la intensitatea lor nominală, aş plesni, de bucurie, de draci, ce se dă… partea proastă cu fumatu’, ca şi cu multe altele, de ex. mersu’ pe trotuar, trăitu’, e cea în care se insinuează automatismu’ …
mă deranjează partea legată de trend dintr’asta, apucatu’n masă, apoi lăsatu’n masă…
când îţi iei maşină?
Mda, eu am avut nevoie să mă-nbolnăvesc, să fiu nevoită să mă internez în spital, şi aşa mai departe, ca să mă las de fumat.
Ieri am stat aproape toată ziua într-o cafea de fumători şi mă mai bătea gândul, când şi când, să mă duc la bar şi să cer un pachet de ţigări, dar n-aveau ceea ce obişnuiam să fumez, aşa că am lăsat-o baltă. Să nu mai zic de lupta interioară, ştii tu “Pentru ce?! Să miroşi iar a tutun, să-ţi rămână toată ziua gustul ăla jegos în gură?” şi aşa mai departe. Încă n-am cedat, şi nici nu vreau.
Oricum, bravo ţie!
pe 8 august ma voi lasa de fumat. Iti multumesc pentru experienta impartasita. Sper ca metoda va functiona si la mine.
deci chiar ai reusit?
ce tare
felicitari!
Cand mai reuseste cate un ipohondru` sa se lase de fumat, cacat tot pe el de teama sa nu moara, brusc devine monument de intelepciune,filozofie si psihologie. Brusc, toti fumatorii au complexe, o proasta parere de sine, sunt niste timizi si frustrati care se ascund dupa o tigara. Poate asa erai tu gigele. Adevaratii fumator fumeaza pentru ca le PLACE tigara, gustul ala delicios pe care ti-l lasa in gura, nu pentru ca le place poza nu stiu carei personalitati. Un papagal ofilit, asta esti. Mai bine taci naibii pe viitor.
Intr-o zi de vineri, intra la mine in birou Dan. Acelasi Dan care cu 5 zile in urma luase cartea lui Allen Car de la Adrian.
- Uite, tema pentru acasa ! si-mi tranteste in brate un dosar albastru.Cam tocit pe la coltzuri, il deschid cu teama (ce draq tema imi da sefu’ peste w/e) si descopar cartea lui Allen Car. Dupa ce a zacut vreo doua saptamani cartea pe masa in sufragerie, intr-o seara imi iau inima in dinti si ma apuc sa citesc.
Dupa primele trei pagini de prefata, gata gasisem deja un motiv sa nu cred in ea, sa n-o mai citesc si implicit sa fumez in continuare.
E “NLP” clar ai zic a doua zii la munca lu’ Adrian.
Ai dau si exemplu, si acum o sa citez din prefata cartii : ” chiar si contele de Monte Cristo am renuntat la dependenta de nicotina “…….vezi Adrian e clar cartea asta e NLP, nu ma va ajuta la nimic ( eram foarte bucuros ca aveam dreptate …de ce ?? habar n-am)
Si uite asa cartea nu am continuat sa o citesc, dar de fumat m-am lasat deja de 24 de ore.
)
Deocamdata a auzit-o pe asta
“Primele trei zile sunt cele mai grele”
)
Sunt convins ca in curand o sa le aud si pe celelalte
Bravo Adrian, dar 2 x Bravo mie ca ma las fara sa citesc cartea…..
Rafaela – eu fumez de 15 ani, nu de 9, m-am lasat o data acum 4 ani, vreo 9 luni, just like that.
Din pacate m-am apucat din nou. Acum sper sa ma las de tot.
Ii interesant efectul asta al cartii, ca dispare pofta aia pentru inca o tigara. Degeaba ai vointa sa te lasi daca nu esti si motivat sa o faci, cartea iti ofera acest lucru si iti arata cat de inconstient poti sa fii prin faptul ca fumezi. Eu unul am ramas socat cand am citit partea ca de ce fumezi din moment ce fumul ala nici nu are gust bun si cum poti sta sa dormi fara sa fumezi. Cartea asta o sa faca minuni pentru multi oamenii cu mintea cat de cat deshisa. Numa` bine!
eu tot încerc diferite metode)) câteodată pot să nu fumez o zi întreagă, şi nici nu vreau. iar a doua zi iar fumez.)
Buna ziua la toata lumea
Iata-ma din nou pe blog-ul lu’ Adrian. Si acum, sunt sus de tot, ca mai am cateva ore si fac o saptamana de cand nu am mai fumat. Mai uit condescendent la totzi colegii de birou care fumeaza….nu stiu de ce ? daca stie cineva sa-mi zica si mie
). Dar sa revenim; pentru ca Adrian mi-a indus cumva treaba asta cu lasatul de fumat,ma simt in largul meu sa scriu aici impresii, despre cum se simte un fumator inrait de 15 ani dupa o saptamana de abstinentza.
Spre nenorocul meu, in aceasta saptamana am trecut prin foarte multe momente delicate, si doar Doamne-Doamne (Barbosu’ cum imi place mie sa-i zic/ in nici un caz peiorativ) m-a ferit de pacat.
1. m-am certat cu colegii la munca
2. m-am certat cu sotia
3. am vazut meciul cu sarbii….
4. am petrecut un w/e cu soacra
5. am fost tentat de colegi zilnic
si colac peste pupaza, aseara, ies si eu cu sotia in oras sa ne vedem cu niste prieteni. A fost cel mai greu moment, din cariera unui viitor, fost fumator. Am baut o tarie, simteam ca innebunesc daca nu-mi aprind o tzigare. Nu mi-am aprins si cred ca asta a fost punctul culminant. Daca am putut sa merg in bar sa beau, sa stau la taclale si sa nu fumez simt ca victoria este aproape.
P.S. Daca vreti sa va lasati de fumat, nu asteptati sa fie luni, 1 ale lunii,15 ale lunii sau luna plina. NU AJUTA. Cel mai bine sa va lasati marti pe 24 mai ….. what ever. La mine a functionat.
Cei care fumeaza si au incercat sa se lase, cu siguranta, cunosc sentimentul de vinovatie, pe care l-au avut cand au fumat prima tzigare dupa trei zile de “chin” (abstinentza).
Cele trei motive care ma tin sa nu fumez, in ordine importantei.
1. Simt ca am construit ceva, daca fumez, se naruie totul si trebuie sa o iau de la zero. Pun in balanta 604.800 secunde abstinentza ~ 10 secunde cat dureaza sa tragi un fum dintr-o tzigare?!?!?!?
)
2. Cu siguranta voi ametzii crunt dupa primele doua fumuri…
3. Imi strica tenul
Deocamdata tine figura…..va tin la curent =))
V-am pupat !
IONA de Marin Sorescu
Inspirata din mitul biblic al omului inghitit de un peste, drama “Iona” da nastere, de-a lungul celor patru tablouri, la interogatii existentiale grave, privitoare la: viata, moarte, singuratate, destin; prin aceasta trasatura, ea se incadreaza in teatrul de idei, devenind un adevarat poem dramatic al nelinistii metafizice.
La o prima lectura, actiunea ar putea fi rezumata astfel: Un pescar sarac, Iona, pe care norocul mereu il ocoleste, sta in gura unui peste urias si isi arunca navodul intr-o mare ostila, care refuza sa-i dea macar un peste (sau, poate, si-a pierdut capacitatea genetica originara).
Omul vorbeste cu dublul sau launtric, intreaga “actiune” fiind un solilocviu cu profunde implicatii filosofice.
La un moment dat, gura pestelui se deschide si Iona este proiectat in adancurile stomacului sau, ai carui pereti antrenati in “vesnica mistuire” alcatuiesc un spatiu inchis, angoasant, un labirint din care omul va incerca sa se elibereze. Spintecand burta primului peste, Iona constata ca a nimerit intr-o alta burta (cea a pestelui al doilea care intre timp il inghitise pe primul). Tentativa de eliberare se repeta, in final, omul ajungand pe o plaja pustie inconjurata de un orizont format din burti de peste.
Alcatuita ca un dialog intre Iona si dublul sau, drama releva TEAMA DE TACERE A PERSONAJULUI,NEVOIA DE COMUNICARE INTR-O LUME A SINGURATATII. In aceste conditii, dorul de a vedea “pe cineva mergand pe drum” se converteste in acuta constiinta a singuratatii omului in Univers si cuvintele: “E tare greu sa fii singur” devin un strigat cu profunde implicatii metafizice.
Mai departe, trageti singuri concluziile despre IONA, si nemarginita lui/ei placere de a fuma
).
Inchei cu o intrebare, de fapt doua….
Daca tot sunt asa delicioase tigarile, de ce nu inventam carnatzi cu gust de tzigare sau chipsuri cu gust de nicotina ???
De ce exista sute de modalitati de alungare a mirosului si gustului de tzigare ??? vezi oust, orbit…..
Sa traiti bine !
Adrian,
Crezi ca e prosteste sa il iei ca model pe Eliade in general? sau e prosteste sa iei ca model fumatul lui Eliade.
Eu de abia am inceput si nu am de de gand sa ma las:)
mihai, strict la fumat mă refeream.
Felicitari !
mi-a facut placere sa citesc gandurile tale, deoarece astfel mi-ai demonstrat teoria….eu nu am fumat niciodata, si mereu am crezut ca fumatorii sunt niste oameni foarte slabi, care nu pot sa renunte la ceva inutil…aici ai demonstrat ca nici nu e vorba de ceva foarte greu, asa ca incurajez astfel pe toti fumatorii sa renunte. e un obicei urat
ma bucur pentru realizarea ta…imi inchipui cat esti de satisfacut …prin aceasi proba am trecut si eu… am fost o fumatoare,dar nu de acelasi “calibru” ,adica fumam un pachet la 2-3 zile ,cam 6-7 tigari pe zi …intr-o zi …nu stiu nici eu cum ,nu am mai simtit nevoia de nicotina …am si acum ultimul pachet cumparat…a trecut 6 luni de cand le-am lasat …problema e ca un timp visam ca fumam ca intotdeauna dimineata la o cana de cafea … iti dai seama ce tentatie subconstienta ? ca sa ma conving am aprins o tigara …mi-a facut scarba si m-am intrebat “oare cum am putut sa ma otravesc pt. atata timp ?” am aruncat tigara …era o oribila senzatie,e staniu nu? sper ca vei reusi si tu sa le lasi definitiv …e chestiune de abitudine. trebuie doar sa-ti umpli timpul cu altceva ,zic eu …
p.s. complimenti ,ai un profil interesant ,un saluto de la o necunoscuta
simplu si concis
la origini fumatul era o practica deosebita, cu un scop precis
in ziua de azi, tutunul disponibil pe piata e prea lame pentru a fi altceva decat un moft (cine a fumat tigari originale, stie diferenta)
fumatul e un obicei (indiferent de context)
si, odata ce renunti la un obicei.. ai timp liber ce se cere umplut
cu ce alt obicei il umpli?
asta e raspunsul la fumat
(d’asta solutiile unora nu functioneaza la altii)
@adrian ciubotaru ce obicei vrei sa “agati” in locul fumatului?
succes in alegerea altui obicei, nou, constructiv
felicitari!
am renuntat la fumat dupa 15 ani de fumat “intensiv”. spuneam pe atunci ca nu ma voi lasa niciodata. m-am lasat de fumat intr-o zi de marti la ora 6 si au trecut deja doi ani de atunci.
nu am mai simtit niciodata impulsul de a lua o tigare. nu am mai trisat nici macar cu o tigare. motivele mele au fost de ordin religios, sunt crestin ortodoxa. nu mi-a fost niciodata mai usor sa renunt la ceva decat am renuntat la fumat in acel moment.
tuturor va doresc sa renuntati la acest obicei sau viciu sau cum l-o chema care pana la urma e absolut inutil …
s’auzim de bine!
inspiring chiar si pt un nefumator ca mine. e prima explicatie de genul asta a apucarii/lasarii. ma rog, poate la altii sunt situatii diferite, dar in cazul tau se pare ca asta a mers. felicitari.
Si io m-am lasat de fumat vreo 6 luni… m-am apucat din nou dn cauza plictiselii.
Felicitari, cred acest text a expus o idee mult mai profunda decit o metoda de a lasa fumatul.
so true..
eu m-am lasat de fumat de 5 luni dupa 5 ani de fumat in fiecare cu multe excese.
Daca n-ar fi fost moartea tatalui meu de cancer la plamani probabil ca aceleasi prejudecati m-ar fi impiedicat sa ma las.
Eu nu am fumat niciodata … si nu am inteles motivul pentru care unii /unele fumeaza … imi amintesc o discutie de acum 9 ani … era oare si despre fumat? Parca imi povesteai cum pe furis fumai sau ai vazut pe altii ca fumau matase de la porumb cu frunze …
de ce trece timpul … Adi…???
Incep prin a spune ca nu sunt fumatoare.De aceea de-a lungul timpului, am incercat sa le conving pe prietenele fumatoare sa se lase.
Nu eram ca cei care string adepti pentru secte, dar destul de consecventa.O prietena buna, numai cand incepeam cu apropourile, se enerva.Nu concepea sa renunte.Intr-o zi s-a imbolnavit, (nu cred ca de la fumat),a mers la doctor, i-a zis ca e destul de serioasa treaba, si de a doua zi a renuntat la fumat.
Fara plasturi cu nicotina, fara carti, fara alte elemente ajutatoare.
Nu sunt in masura sa trag vreo concluzie.Spun decat ca se poate.
Eu am citit cartea lui Allen Care si a avut un impact pozitiv asupra mea dar pot sa afirm ca 100% pe mine credinta m-a vindecat de fumat!Daca esti un tip credincios si asa ma gandesc ca esti pentru ca necredinta este echivalentul prostiei ceea ce nu-i cazul la tine…ma gandesc eu…iti recomand cu cea ma mare placere sa citesti cartea LUCRAREA a lui Cornel Constantin Ciomazga.Pe langa faptul ca gasesti in ea absolut tot ce tine de OM ,DUMNEZEU SI DIAVOL 2 pagini ii sunt atribuite acestui jalnic si sinucigas obicei!!!FUMATUL
știi ce mi-am dorit mereu?să pot fuma puțin. nu reușeam decât excesiv sau deloc.acum m-am setat,și savurez starea asta. altminteri era un chin sp ies unde se fuma sau să nu fumez unde era interzis.
asta e libertatea deplină!să poți face dacă vrei sau să nu faci dacă nu vrei.
urăsc interdicțiile,sunt nasoale!
dar ai dreptate: e o problemă de imagine de sine. eu mi-am asumat-o pe a mea.
“O să-ţi fie foarte greu, ai să vezi!”
“Eşti dependent, o să te laşi greu de tot.”
Cine incerca sa iti creeze limitarile astea ? Sunt pur si simplu niste sugestionari negative. Si eu am trecut prin aceleasi etape. Poate ca am analizat un pic mai mult situatia si au reiesit 2-3 articole. Daca esti curios…