În toată explozia de optimism care de multe ori mă înconjoară, mă izbesc uneori de situații care-mi transmit mesajul că mai este mult până departe.
Ies de la metrou și-n drumul meu către scările rulante, mă depășeste, sprintând ultimii metri, o mamă corpolentă cu copilul (elev în primele clase primare) ei de mână. Scările erau libere, am presupus că se grăbeau, însă m-am înșelat. Distinsa mamă s-a postat pe sensul de urcare, cu copilul în dreapta, iar la atenționarea mea n-a dorit să-mi facă loc să trec.
I-am explicat că există niște reguli care sunt semnalizate (nu întotdeauna suficient de vizibil) și că în mod normal se stă pe partea dreaptă și se circulă pe partea stângă. Mi-a explicat – complexându-mi politețea inițială – că, dacă doresc să circul pe scrări, să le folosesc pe cele clasice. Pe scările rulante se stă.
I-am spus că există niște reguli totuși cu un scop, copilul s-a întors nedumerit către mine și m-am trezit în postura ingrată de a-i explica micului elev – de față cu mama lui – care este situația cu scările rulante. Doamna a încheiat discuția accentuându-mi că dumneai își face propriile reguli după cum e mai bine, nu după cum îi taie capul (după cum îi sugerasem).
Dacă aș fi citit întâmplarea pe un alt blog, n-aș fi crezut-o și m-ar fi iritat. Încă o poveste tristă, încă o lamentație! Sunt unii oameni care parcă sunt predispuși să li se întâmple nedreptăți (să li se fure bicicleta din scara blocului, să plătească amenzi abuzive), să vadă nesimțiri (cum oamenii aruncă gunoi pe geamul mașinii), sunt sătul de asemenea povești. Toți știm că e o stare jalnică stare de fapt, iar accentuarea ei este dezolantă și inhibantă, hai să schimbăm ceva etc.
Există o alergie la reguli la mulți dintre români care își asumă acceptarea unei reguli ca o umilință, ca o fraierire. Uneori parcă îți vine să-i înțelegi de vreme ce trăim în mijlocul unui discurs strâmb despre propria țară, despre cum nimic nu merge și astfel a asculta de reguli ar însemna, nu-i așa, să te lași păcălit. Dacă toate lucrurile sunt strâmbe, singura soluție ar fi ocolirea lor și încălcarea regulilor în propriul stil al descurcărelii.
Lucrurile nu stau totuși astfel. Nu tot ce este în jurul nostru este strâmb, Romania nu este ultima țară, iar unele lucruri – e drept, firave – sunt așezate bine pe aceste meleaguri, iar pentru aceste lucruri merită să respectăm reguli și să atragem atenția ori de câte ori acestea sunt încălcate.
Parca mi-ai citit gandurile! Minunat post!
Articolul asta imi aduce aminte si de faptul ca de fiecare data cand incerc sa cobor din metrou ma trezesc cu un ZID de oameni care aproape dau buzna peste mine… grabindu-se sa calce in metrou inainte ca usile sa se fi deschis la maxim…
Am mai auzit pe unii spunand ca repulsia/alergia fata de reguli ar veni tot de la comunism, ca cica ar fi trait prea mult sub reguli stricte si acum fiecare intelege democratia cum vrea si in general sub ideea “imi fac propriile reguli, ce conteaza ca deranjez pe toata lumea din jurul meu”
O zi frumoasa in continuare 🙂
Articolul asta imi aminteste de cate ori am fost eu data la o parte – impinsa – de catre diverse doamne pe criteriul ca “sunt cu copilul” si drept urmare, “am intaietate”. Nu am nimic impotriva sa permit unei mame cu copilul sa mi-o ia inainte, dar macar sa aiba bunul simt sa ceara permisiunea.
se rezolva cu un “da-te, fa, vaco, mai incolo, nu vezi ca nici un tanc nu te-ar putea depasi?!” 😛 😀 :))
Hmm, mie mi se pare un caz destul de banal, fata de ce se intampla la noi zi de zi. Si inclin sa cred ca totusi nu e vb. de “alergie la reguli” cat de prostie, cel putin in majoritatea cazurilor. Si a naibii … zici ca e molipsitoare.
Problema e ca de cele mai multe ori e vorba de lucruri simple, pentru care nici macar nu ar trebui sa existe “reguli”.
Buna Adrian,
“Cei 7 ani de acasa” sunt esentiali pentru a intelege aceste lucruri. Romania este o tara mult mai frumoasa decat noi o cunoastem. Probabil cand ne vom face timp sa ne cunoastem si sa intelegem “propriile radacini”, atunci vom aprecia mai mult tara noastra. Iar in acelasi timp o vom trata cu respect, aplicand regulile care firesc sunt facute cu un scop. Multi nu inteleg scopul lor …asta deja este o alta tema…
@ImpreunaReusim- “Don’t go through life, grow through life.”- Viata romanilor este legata de Romania, ar fi frumos ca fiecare in parte prin viata pe care o traieste, sa ajute si la “cresterea acestei tari” , pas cu pas.
Toate cele bune tie si vizitatorilor tai online .
Cu drag,
In mod normal, atitudinea mea este similara – prea ne plangem toti, prea ne dam cu capul de zid ca nimic nu-i bun in tara asta si totul ne pute. Dar realitatea nu-i asa, hai sa luminam partile frumoase, sa scoatem in fata evenimentele pozitive si o sa incepem sa acceleram pe urcare.
Totusi, in perioadele mai putin faste inteleg brusc si destul de abrupt cat de greu este de intretinut o asemenea atitudine in fapt. Incep sa simt cata energie consum zi de zi numai ca sa ma concentrez pe zonele bune ale vietii, pe reactiile optimiste si asa mai departe – investitie care nu-i rea in sine, aduce destul bine in schimb. Dar atunci cand resursele devin limitate, simt acut ca lumea in care traim e departe de a fi roza. Din pacate, da, mai este mult pana departe.
Marian, viata ca si Romania sau alta tara din lumea asta este cu negru si alb, sau roz si negru, sau bine si rau.
Primul pas este sa stim ce vrem, ce alegem? Inainte ca lumea sau tara din jurul nostru sa fie “roz” , eu zic sa incepem cu noi sa fim “roz”. Fiecare prin ceea ce face contribuie negativ sau pozitiv la intreaga culoare a tarii. Ramane ca fiecare dintre noi sa aleaga sa raspandeasca mai mult “roz” (metaforic vorbind) prin faptele pe care le savarseste. Chiar si un subiect educativ pe un blog, este o contributie in bine.
Trebuie incurajat binele, invatat din greselile inevitabile, si mers mai departe!
cu drag,
Postul tau mi-a adus aminte de o situatie din Carrefour in care un cuplu statea cu un ditamai caruciorul la o casa de cosuri, in fata mea. Am incercat sa le atrag atentia ca e casa speciala de cosuri, insa s-au facut ca ploua, iar eu am replicat cu “De-asta nu merg lucrurile in tara asta”. Bineinteles ca de data asta nu s-au mai facut ca ploua, componenta masculina a cuplului fiind gata sa riposteze fizic, dar m-am facut eu ca ploua. Bineinteles ca le-a atras atentia si tipa de la casa, si persoanele de pe langa, dar ei s-au comportat in continuare ca si cum era o intreaga conspiratie creata impotriva lor si a caruciorului lor nevinovat.
@Simona – stiu ce spui si sunt si de acord, ca si principiu. Ce subliniam eu este ca, cel putin aici la noi, ca sa poti mentine o asa atitudine/gandire necesita un consum energetic foarte mare – uneori, nejustificat de mare. In conditiile in care mai toti vad negru, poti sa desenzi tu cat vrei cu roz, impactul este mai mult decat minor. Pe cand, daca majoritatea ar vedea/gandi macar intr-un gri mai deschis, atunci ar mai confortabil sa vii sa colorezi.
O seara frumoasa.
Cred ca vorbim si de comoditate. De ce sa-ti iesi din starea de confort incercand imposibilul? Asumarea unui act care sa te diferentieze este un pas mare. Depinde de noi sa-l facem http://www.yourway.ro/2010/01/03/diferen%C8%9Be/
Pingback: un vis de varf implinit « notele lui Vulupe
da, mai, romanii sunt niste trisori.
si pe mine ma scoate asta din minti.
nu vor sa cumpere bilet, ci sa mearga “cu nasul”, nu vor sa traverseze pe la zebra sau cand e semaforul verde, nu vor sa ocoleasca o gradina daca e drumul mai scurt prin ea, chiar daca strivesc florile, nu vor sa iti tina mucurile de tigara pana la primul cos de gunoi…
Am scris si eu despre asta un post, “just do it, romania” in care spuneam ca e nevoie ca aceste obiceiuri proaste, mici si marunte, trebuie sa dispara ca sa devenim normali.
ps: eu de multe ori spun “pardon, pardon” si urc repede pe partea dreapta a scarilor rulante numai ca sa fac loc, sa las un culoar liber in urma mea :)))
Ce frumos ai incheiat…ma saturasem de oameni negativisti care nu fac decat sa critice, sa arate cu degetul, sa vada partile proaste in orice(si doar atat),atragandu-si astfel toate relele din lume (si dupa aia se mai si plang ca li se intampla numai lor!)
Intr-adevar, “Romania nu e ultima tara”, cum ai spus. Nu totul e urat si nu totul nu mai poate fi salvat. Dimpotriva! Dar pentru minti inguste…degeaba pui si desene la metrou :)Eu sper totusi ca suntem mai multi ceilalti.
aaaa… da’ voi pe ce lume sunteti?!?!
aveti prea mult timp liber sa observati toate cacaturile inutile?!?
sunteti exact corespondentii in non-salanta ai celor pe care’i criticati
Nu stiu daca este vorba despre alergie sau mai repede despre lipsa de educatie. Inclin sa cred spre cea de-a doua varianta. De 2 luni de zile traiesc in Seoul si nu continui sa ma uimesc in fiecare clipa de cat de educati si disciplinati sunt oamenii de aici. cum stau in linie oriunde, la coada la lift-ul din cladirea de birouri, inainte sa urce in vagaonul de metrou, in tren, pretutindeni. Iar referitor la scarile rulante, singurii care stau pe culoarul stang sunt strainii, dar nu orice staini, in principiu indienii. In situatia prezentata in blog post, sunt sanse mari ca acest copil sa stationeze pe viitor pe partea stanga a culoarului, caci, asa a vazut ca face mama lui, deci asa se face….De unde si concluzia mea, ca nu este vorba despre alergia la reguli, este vorba despre faptul ca nu suntem educati in spiritul respectarii lor. Este foarte trist ceea ce ni se intampla. Mai ales cand vezi ca normalitatea nu este un concept imposibil. In Seoul, femeia de serviciu urca si coboara scarile de la statia de metrou cu o carpa in mana de nu stiu cate ori pe zi, spaland astfel mana curenta. La intrarea in statiile de metrou, in magazine, in gari, everywhere, exita niste suporti unde iti poti imbraca umbrela intr-o punga de plastic, astfel incat sa nu tarai dupa tine apa in mijloacele de transport in comun sau indoor. Imaginati-va ca oamenii stau in linie si ca sa-si puna umbrela in punga asta deplasic… Pentru simplul motiv ca sunt educati in spiritul respectarii regulilor nescrise ale societatii. Pentru ca au inteles probabil ca inainte de a fac un serviciu comunitatii, isi fac lor singuri un serviciu: se respecta pe ei insisi…
Sa zic ca AI dreptate.Da dece imi BAGI engleza pe gat?Crezi ca,poliglot fiind, nea Ghita de la strung o sa-ti dea mai MULTA dreptate? Sau e ACUM o regula ca trebuie sa ,,GAVARESTI,, pe inglezeste NEAPARAT ?
Ma refer la ; RELAX, YOU HAVE PLENTY OF TIME ……
Traiesc intr-o tara unde in circulatie, banda intai este cea din dreapta si a 2a, cea din stanga, eh si mergand eu o data in masina cu o prietena, romanca, ea conducand, ‘infipta’ in banda 1 si cu o viteza legala e drept, i zic eu ‘nu ar fi mai bine sa mergi pe banda din stanga si sa lasi lumea sa treaca, pe cei care vor cu viteza, ea cica ‘nu, daca vrea careva sa mearga mai repede, sa ma depaseasca’. Pai da zic, numa ca depasirea se face pe banda 1, cel putin asa zice teoria. Cica “n-are a face” si am continuat asa, mergand pe banda 1 iar toti cei care depaseau, cu siguranta ne injurau :)) Asa ca e adevarata afirmatia cu “alergie la reguli la romani”
Pingback: Unde se termina libertatea ? : CARBON 14
acelasi lucru se intampla si cand cobori din metrou, autobuz sau tramvai: buluceala la intrare. nimeni nu respecta nicio regula.
Pingback: Almanahul ideilor primite de-a gata | Adrian Ciubotaru
Pingback: O poveste de la cinema | Adrian Ciubotaru
Pingback: O țară plină de excepții | Adrian Ciubotaru