Editura Curtea Veche nu îşi respectă autorii
Posted by Adrian Ciubotaru on 14.3.2009
Mai jos este povestea nepublicării mele la Curtea Veche, editura cu care am semnat un contract de publicare in iulie 2008. Vei citi modul cum se întâmplă să fii tratat de redactorul de carte, cum cei de la editură nu dau doi bani pe tine, cum dai mailuri şi nu ti se răspunde, iar cum Grigore Arsene – preşedinte AER şi patron la Curtea Veche – ştie să te mintă şi să te ameninţe în faţă.
În iulie 2008, Lorin – care coordona colecţia Urban de la Curtea Veche – m-a sunat să mă întrebe dacă nu vreau să public Producătorii de gresie. În mai puţin de două săptămâni, semnam contractul – cartea era promisă să fie publicată la finele lui septembrie, iar manuscrisul corectat pleca către redactorul de carte. Aici au început primele probleme şi mojicii.
Cine este Adrian Buz?
După ce am zorit treburile, a trecut o lună întreagă până să primesc primul semn de la redactorul cărţii.
Redactorul şi corectorul cărţii era Adrian Buz. Printre altele, scriitor, însă în această poveste era doar un redactor. Cum domnia sa avea orgolii nemasurate, manuscrisul cărţii mele a fost prilej de corecturi de dorul lelii, bătăi pe umăr, pe burtică şi pe şireturi.
Dincolo de corecturile utile care tăiau prin frazele încâlcite şi preţioase, mi-am găsit pagini care conţineau pe margine corecturi de genul:
“Ce tot spui!”
“bă băieţi!”
“Cine ţi-a spus?”
“Cum obţinem sens doar având un sentiment şi o iluzie?”
Probabil Adrian Buz dorea să comunice cu cineva şi nu a găsit decât manuscrisul meu ca spaţiu de comunicare. Cineva care este plătit să fie redatorul unui manuscris îşi aminteşte brusc de frustrările sale de autor şi începe să le debiteze într-un loc prost ales.
M-am plâns lui Lorin de acest aspect, nu a înţeles nici el de ce Adrian Buz, redactorul unei cărţi, a luat atât de personal actul corecturii şi s-a trezit în postura de simplu comentator.
La sugestia lui Adrian Buz (redactorul), am scos două articole mai lungi (încălcite şi pretenţioase) şi-am trimis alte cinci articole mai mici. Mi-a propus să ne vedem, să revedem manuscrisul. Am acceptat, i-am trimis mail, însă apoi n-am mai auzit de el. N-a catadicsit să răspundă.
Tergiversări tomnatice
Aceste lucruri se întâmplau la sfârşitul lui august 2008. Lucrurile totuşi au înaintat, iar pe la mijlocul lui septembrie am primit coperta viitoarei cărţi. Am dat acceptul pentru copertă, am trimit textul biografie de pe coperta a IV-a, iar Lorin a scris un text mic introductiv.
Totul era gata, ar mai fi rămas doar intrarea in tipografie.
De la sfârşitul lui septembrie, publicarea cărţii s-a amânat la finele lui octombrie, apoi la finele lui noiembrie (lansare la Gaudeamus etc.).
Pe 26 noiembrie am dat un mail către Curtea Veche – Lorin îmi spusese că nici el nu are un răspuns – prin care întrebam ce se mai aude cu cartea mea. Redactorul sef, Mihaela Moroşanu, mi-a spus că nu poate să-mi dea un termen de publicare, însă cartea este în lucru. [vezi mail]
La începutul lui noiembrie, Răzvan Ţupa mă invitase la una din ediţiile Poeticile Cotidianului, iar după câteva săptămâni am stabilit ca 18 decembrie să fie data.
Până atunci îmi imaginam că voi fi deja publicat şi voi putea să fac o promovare inedită.
La începutul lui decembrie însă, eram deja sigur că termenul de publicare din contract nu va fi respectat.
Am apărut totuşi la evenimentul lui Ţupa, deja se anuntase, ca autor nepublicat. A fost totuşi bine, Răzvan a găsit un nume frumos, iar totul a fost ambalat într-o campanie de teasing. Cineva care citeşte texte din viitoarea sa carte.
Un nou an nepublicat
Ştiam că în ianuarie nu prea se fac lansări de carte, relaţiile lui Lorin se răciseră cu Curtea Veche, la 1 februarie şi-a încheiat colaborarea cu ei şi astfel am rămas din nou să bat pe la porţi.
În virtutea acestui punct din contract, am dat un mail către redacţie (nu ştiam dacă Mihaela Moroşanu mai lucrează acolo) şi am primit imediat răspuns. [vezi mail]
Mihaela Moroşanu exista din plin, exista penibil şi nu neaparat în această ordine.
Am scanat contractul, l-am trimis prin fax şi am aşteptat cuminte un răspuns. Care nu a mai venit.
După trei săptămâni, simţindu-mă singur, am mai trimis un mail către Mihaela Moroşanu – reprezentant Curtea Veche - în care imi exprimam dorinţa mea de socializare. [vezi mail]
Nu am primit niciun răspuns, iar după o săptămână mi-am pierdut răbdarea:
Mesajul era o întrebare pe care le-o adresasem pe twitter în urma laudei lor.
La mailul de mai sus, stimabila Mihaela Moroşanu nu s-a obosit să răspundă, însă departamentul de PR, prin reprezentantul Alina Dolea, s-a dovedit a fi mai odihnit. [vezi schimbul de mailuri].
În acest timp, Mihaela Moroşanu se odihnea. S-a trezit după două ore, a văzut ce s-a întâmplat mai sus şi-a răspuns. Şi nu numai! [vezi mail]
I-am răspuns şi a urmat un schimb penibil de mailuri pentru a stabili o întâlnire cu Grigore Arsene, directorul Curtea Veche şi preşedintele AER. [vezi mailuri]
La Curtea Veche nesimţită, proprietari nesimţiţi
Sau, cel puţin aşa credeam eu, că am o întâlnire. Am intrat în birou, am fost rugat să mă aşez, iar subsemnatul Grigore Arsene s-a aşezat lângă mine şi mi-a pus în faţă o anexă la contactul de editare prin care “autorul convine să nu pretindă editurii daune pentru neexecutarea contractului”.
Nu mi-a venit să cred. M-am ridicat le-am zis că mi-am pierdut timpul venind. Le cerusem pe mail un preview, pe care nu s-au obosit să mi-l trimită, iar acum mi se puneau în faţă nişte termeni de reziliere care încălcau contractului semnat iniţial. [vezi anexa]
M-am ridicat şi m-am îndreptat către uşă.
Aici, domnul Grigore Arsene a făcut ceea ce eu credeam că nu-i atât de imprudent să o facă. A spus (fluturând dispreţuitor cu hârtiile din mână) că nu există niciun contract. Mi-a spus că nu pot dovedi ca am semnat ceva cu ei.
După spusele lui, contractul e fals, iar eu l-am semnat cu nişte oameni care nu reprezentau editura şi de unde ştie el că eu n-am adaugat rânduri în contract? Cum pot eu dovedi că în sediul lor există un contract semnat cu mine?
Mi-a spus că pot să-i dau în judecată, însă o să-mi râdă toţi în faţă (expresia lui).
Cât de nesimţit să fii să chemi un autor să semneze rezilierea unui contract, iar apoi să-i spui că de fapt nu există niciun contract?
Cât de nesimţit să fii să ameninţi pe cineva care şi-a rupt din timpul lui să vină la o întâlnire la care nu era dator să vină?
Între timp, intervenise şi Irene Arsene în discuţie, căci au birourile în aceeaşi încăpere.
Dânsa a devenit mai diplomată când a observat că mi-am pierdut cumpătul. M-am aşezat din nou jos să ascult o lamentaţie despre cum sunt afectaţi de criză, despre cât (de puţini) bani au în cont, despre cum au fost nevoiţi să facă reduceri de tiraje şi titluri.
Nu ai nevoie de criză ca să fii nesimţit faţă de un autor. Faţă de un autor care are bunul simţ să vă trimită faxuri atunci când pierdeţi contracte valabile din punct de vedere legal.
Nu ai nevoie de criză pentru a avea bunul simţ să anunţi un autor că nu se mai află în planurile unei edituri atât de afectată de criză încât nu-şi mai permite un tiraj de 500 de exemplare.
Din cauza crizei, toti mai mulţi bucureşteni au început să circule fără bilet, nu-i aşa?
Am plecat – fără să semnez nimic – de la întânirea cu Grigore Arsene şi Irene Arsene total zăpăcit. Am ieşit în stradă, am sunat o prietenă care avea contractul în format .pdf şi-am rugat-o să se uite dacă e valabil.
“E valabil, are ştampila Curtea Veche şi semnătura lui Grigore Arsene”.
Nu e doar o nesimţire să insulţi minima inteligenţă a cuiva, însă e o dovadă de mare prostie să ameninţi un blogger care are posibilitatea să vorbească public şi să probeze adevărurile spuselor sale.
Am observat că această atitudine nu are a face personal cu mine, (e greu de crezut că tenişii, cu care m-am afişat la întâlnirea cu preşedintele AER, i-au catalizat dispreţul), ci are de-a face cu o inerţie de comportament destul de veche.
“Sunt un cerc închis. Te cerţi cu unul şi apoi se feresc toţi de tine. Ţi se vor închide multe uşi”, te sfătuiesc cei mai mulţi prieteni.
Aţi auzit de vreun un autor care să dea în judecată o editură în România?
Concluzii
Nu ştiu dacă îi voi da în judecată, dincolo de daunele pe care mi le datorează, însă ştiu sigur că o merită din plin.
Am pierdut timp, speranţe şi am vorbit – la evenimente publice – în numele unei cărţi care avea un contract de publicare sub ea, iar acum mă simt de parcă am amăgit nişte oameni.
Nu ardeam să fiu publicat, consider că e ceva normal să ajung cândva între paginile unei cărţi, însă am ars mereu în ce priveşte modul cum sunt tratat atunci când eu investesc răbdare şi bun simţ într-o relaţie.
Aceasta este povestea nesimţirii cu care Curtea Veche m-a tratat făcându-mi să-mi pierd timp cu un proiect pe care ei, într-un final, nu au dat doi bani. Mai târziu, vor da mai mult.
Astfel, o nesimţire trebuie povestită nu neapărat pentru satisfacţia celui păţit, cât pentru atenţia nepăţiţilor care vor veni.
Şi nu numai:)
Update: Răspunsul Curtea Veche poate fi citit aici.
Devine interesant, am găsit avocat în persoana Dianei Tuşa.
Articol în 9am.ro: Un blogger da in judecata editura Curtea Veche pentru nepublicarea cartii sale
Reacţii în blogosferă:
Darius Groza: Câtă lume crede că Grigore Arsene de la Curtea Veche este jenant?
Cultura-vura: Editurile si autorii sau despre mici razboaie internautice
Gramo: Edituri cu care nu vom colabora niciodata. Azi, Curtea Veche
Siblondelegandesc.ro: Curtea Veche şi Adrian Ciubotaru: o poveste cu dead end
Alex Mihăileanu: Nesimţire cruntă la o editură cu pretenţii: Curtea Veche
Sorin Tudor: Editura Curtea Veche: lipsiti de respect
Bobby Voicu: Curtea Veche şi Adrian Ciubotaru: eşec de proporţii
Dragoş C. Butuzea: curtea e prea veche, trebuie una nouă
Andreea Molocea: curtea veche
zvoner.ro: Editura Curtea Veche: sau cum sa-ti bati joc de scriitori
Ştefan Teisanu: Curtea plină de oameni mici şi vechi
Ovidiu Miron: Curtea Veche e plina de balegar
inethos.blogspor.com: Romanian Style
Andrei Crivăţ: Nesimțirea de Curte Veche
Ioan Enache: Adrian Ciubotaru: condamnat la blogosfera
Inconstantin.ro: Curiosul caz al Editurii Curtea Veche: între criză financiară şi criză de onestitate
Yoyolino.com: Editura Curtea Veche – Nesimtitii!
Ariel Constantinof: Criza sau nesimtirea?
Cristina Chipurici: Nesimtirea celor de la editura Curtea Veche
Mara Yvonne Wagner: The curious case of curtea veche
Mihaela: Povestea unui prieten drag
BolaDeNieve: Nesimtire editoriala
Marius Sescu: Editura Curtea Veche si new media
Andreea Rostofolu: Curtea Veche într-un Nou rol
Comments
191 Responses to “Editura Curtea Veche nu îşi respectă autorii”Trackbacks
Check out what others are saying about this post...-
[...] Via Adrian Ciubotariu, povestea incredibila (dar adevarata) a altor carnatari deveniti editori de carte. [...]
-
[...] Fără să-l cunosc pe Adrian, cred că are dreptate. Curtea Veche a abordat discuţiile posibilului parteneriat cu Cartio exact în maniera deschisă în articolul lui Adrian, pe care îl găsiţi aici. [...]
-
[...] Tot de la Sorin Tudor am aflat azi, cu destul de putina stupoare ca Adrian Ciubotaru este calcat in picioare de editura Curtea Veche. In vrtutea discutiilor noastre preaiu si eu povestea istoriiei nepublicarii la Editura Curtea Veche. [...]
-
[...] ceva timp i s-a propus ca textele sale sa ajunga intr-o carte, sub obladuirea editurii Curtea Veche. Care, insa, a inceput sa isi bata joc de el. Nu spun ca i-au tras teapa. Ci ca se comporta urat de [...]
-
[...] o găsiţi pe blogul lui Adrian Ciubotaru: Editura Curtea Veche nu îşi respectă autorii. Categorii şi taguri Categorii: Uanderlănd Taguri: [...]
-
[...] nu-i contractul, d3light a pus pe twitter un link către Adrian Ciubotaru, articolul despre Editura Curtea Veche care isi bat joc de autorii, am ţinut să menţionez şi eu, chiar dacă nu am mulţi cititori, cea ce sa întâmplat este [...]
-
[...] si nesimtirea lor au fost facute sub protectia anonimatului, motiv de dubii, proteste si indoieli, la Adrian Ciubotaru pe blog gasiti povestea detaliata (cu copii de mailuri si tot ce trebuie) a aventurilor scriitorului fata [...]
-
[...] Cum si-au batut joc cei pe care ii credem si consideram pavaza culturii romanesti. Totul aici. [...]
-
[...] gramo am gasit un articol al lui Adrian Ciubotaru in care din nou apar nerespectari are clauzelor contractuale. Sa zicem ca am avut experienta cu [...]
-
[...] poveste o gasiti la Adrian Ciubotaru si merita sa cititi articolul scris de Copila [...]
-
[...] dar cu editurile din romania nu mai am rabdare. E un fenomen general, citesc la cafea despre Curtea Veche si despre inceputurile lui Adi. Despre cum de va fi fost nu s-ar fi [...]
-
[...] poveste mai interesanta spune Adrian Ciubotaru despre Curtea Veche, aici, alta editura breaza… il sustin in orice demers (si sustin orice scriitor in orice [...]
-
[...] curent cu ce scriu. Mersi pentru vizita!Acum doua zile Adrian Ciubotaru scrie un articol legat de Editura Curtea Veche si tergiversarea lansarii unei carti scrise de el: În iulie 2008, Lorin – care coordona colecţia Urban de la Curtea Veche – m-a sunat să mă [...]
-
[...] Tot textul [...]
-
[...] Aici puteti citi tot textul [...]
-
[...] şi liniştiţi bloggeri pe care îi cunosc, Adrian Ciubotaru, duce în momentul de faţă o luptă foarte urâtă cu editura Curtea Veche, motivul fiind unul de bun simţ (românii cam duc lipsa acestei [...]
-
[...] Curtea Veche pentru publicarea cartii Producătorii de gresie. In momentul de fata Adi duce o lupta foarte urata cu editura, pemtru ca acestia nu si-au respectat angajamentele contractuale. Daca cititi intreaga [...]
-
[...] aici intreaga poveste! Va las singur sa trageti [...]
-
[...] contracte si le foloseste pe post de hartie igienica. Si noi, astia din blogosfera vrem sa il ajutam pe Adrian, dar pe langa asta sa dam o palma si celor care cred ca fac [...]
-
[...] Editura Curtea Veche nu îşi respectă autorii at Adrian Ciubotaru zice că: Martie 23rd, 2009 la 9:08 pm [...]
-
[...] proprietar al editurii Curtea Veche, este acelasi domn Grigore Arsene despre care se vorbeste si aici, si nu prea de bine. Cert este ca ca ziarele cu carte, Cotidianul, Adevarul, acum si Jurnalul [...]
-
[...] am văzut ceea ce nu credeam că voi vedea vreodată (nu, nu este vorba despre Curtea Veche). Am vazut un câine comunitar care a urcat în autobuz ca un pasager normal. Iniţial m-am [...]
-
[...] in scopuri caritabile, unul dintre posturile cu cele mai importante reactii a fost cel al lui Adrian, referitor la relatiile dintre Curtea Veche si autorii cu care lucreaza. Posted in Media / [...]
-
[...] considerând modul în care cei mai mulţi dintre ei aleg să interacţioneze cu clienţii, cu clienţii, cu [...]
-
[...] Veche. Felul în care s-a purtat editura cu Adrian Ciubotaru îl ştiţi, sau dacă nu,citiţi aici. N-am scris despre poveste înainte pentru că au fost multe reacţii în blogosferă. Iar eu, [...]
-
[...] aveţi încredere în PR-ul editurilor după incidentul cu cei de la Curtea Veche? Am încredere în PR-ul făcut de oameni profesionişti. În cazul Curtea Veche, nu PR-ul a fost [...]
-
[...] autorilor, nu-şi respectă contractele şamd (vezi cazurile de la Tritonic sau doar al meu, de la Cutea Veche şi multe altele, le găseşti pe [...]
-
[...] link is being shared on Twitter right now. @liviudruga, an influential author, said marea nesimtire si [...]
-
[...] povestită mai sus (pe urma căreia se poate filozofa îndelung) mi-a adus aminte de episodul Curtea Veche şi recent de păţania lui Emi Gal. O nedreptate comunicată online care a strâns câţiva oameni [...]
-
[...] autorilor, nu-şi respectă contractele şamd (vezi cazurile de la Tritonic sau doar al meu, de la Cutea Veche şi multe altele, le găseşti pe [...]
-
[...] autorilor, nu-şi respectă contractele şamd (vezi cazurile de la Tritonic sau doar al meu, de la Cutea Veche şi multe altele, le găseşti pe [...]
-
[...] a trecut mai mult de un an de la întâmplarea nefericită, încă mai sunt întrebat din când în când ce-am mai rezolvat cu cartea Producătorii de gresie [...]
Vom avea grija sa auda toata tara de acest abuz. Drepturile omului si respectarea semenilor nu sunt negociabile. Nesimtirea trebuie sa plateasca.
Andrei, parerea mea este ca gresesti daca nu ii dai in judecata! Este revoltator modul in care s-au comportat, daca tot ceea ce povestesti este real si nu ai omis nimic! Este pur si simplu incredibil!
Ovidiu, apreciez solidaritatea. Fă gălăgie:)
Rainy, am omis că există 0,1%/zi penalizări pentru nerespectarea contractului.
Motivul pentru care nu au facut nimic in sensul asta este SI faptul ca stiu ca nu ii vei da in judecata.De ce?Pt ca asa ceva costa.Si nu costa 200 de lei,ci mai mult.Daca insa gasesti un avocat ca sa creada in tine si in faptul ca ii veti scutura de bani,probabil ca va accepta sa fie platit cota parte din castig.Si cred ca trebuie sa-i dai in judecata.Probabil ca va veti intelege cu mult inainte sa trebuiasca sa mergi efectiv in sala de judecata.Au prea mult de pierdut comparativ cu despagubirea ta.
Dar lucrurile astea sunt obisnuite in Romanik. Astia suntem.
Ce zice Bograma se cheama onorariu de succes si sigur ca se poate:)
Trebuie popularizata chestia asta pentru ca nu e deloc normal ce ti s-a intamplat, asa cum nu e normal ca imaginea Curtii Vechi sa ramana neintinata dupa un astfel de comportament.
Cred ca e foarte bine ca ai povestit totul. Sunt lucruri despre care chiar trebuie sa se stie.
Adrian, eu sunt mic, dar sunt voinic.
Ai tot sprijinul meu în a face publică povestea asta. Sper să se strângă multă lume care să contribuie la clarificarea numelui şi metodelor respectabilei edituri.
Curtea Veche nu se poartă aşa numai cu autorii. În încercările noastre de a lucra cu ei pe cărţi audio, cu un an doi înainte ca ei să scoată primele cărţi de felul ăsta, am constatat şi noi că sunt nesimţiţi. Nu au fost cazuri de nerespecatare a contractelor, dar au fost cazuri de nesimţire mare şi de necrezut, în felul în care ne-au vorbit.
Curtea Veche e un nume prea frumos pentru ei. Unele din cărţile lor sunt prea frumoase pentru ei. Curtea Veche e în cultura românească ce e Gigi Becali în fotbal.
Salut!
Este dreptul tau sa ii dai in judecata. Si ar trebui sa faci asta. Sa negociati urmatorii pasi in prezenta avocatilor.
Pentru ca e o chestiune serioasa, importanta atat pentru tine, cat si pentru ei. Si daca atentezi la capitolul imagine [a lor], negociati deja de pe pozitii diferite.
Multa bafta!
Adrian, toată lumea va avea de câştigat dacă iniţiezi un proces. Mai ales oamenii pe care tu simţi că i-ai amăgit.
Cel mai probabil lucrurile se vor termina – relativ amiabil – înainte de a deveni o cheltuială pentru tine, iar întreaga acţiune se va transforma într-o investiţie pentru toţi cei legaţi de asta, aşa cum ar fi trebuit să fie de la început, cartea. Dacă nu va exista cartea, va rămâne lecţia.
Dar cu siguranţă, dacă se crează destul zgomot pe tema asta, se va oferi altcineva să o publice, ştii cum funcţionează lucrurile în filme
voi pune linkul catre postarea aceasta si la mine pe blog. voiam sa iti cer permisiunea si sa te anunt asupra acestui fapt. Sa ai o zi buna! (sincer, nici nu voi mai cumpara de la curtea veche. daca tot acuza criza, macar sa o simta cand isi pierd clientii)
andreea
ps: picsel are dreptate. ai nevoie de un proces, chiar daca iti va manca timp si resurse.
gg Andrei, sue the living daylights out of them!
Ce mi se pare mie amuzant e ca te comporti ca un autor ratat. In loc sa- ti fi luat manuscrisul care, daca e atat de bun pe cum spui tu si pe cat nu spune nimeni altcineva, ar fi trebuit trimis si publicat de alta editura. Multi autori celebri au fost refuzati de cateva ori inainte de a fi publicati. Dar ma rog, ei erau ‘autori’ si si- au permis umilinta si decenta de a fi refuzati si de a crede in opera lor. Odata publicata opera ta, cu laurii victoriei sa fi ras in fata editurii pe care nu te sfiesti s-o umpli de noroi pentru ca ti- au zgariat ego-ul de Proust in devenire( ma indoiesc). De ce te agati cu atata disperare de editura asta? Din cate am vazut in mailurile publicate de tine( asta inca o data nu cred ca este un lucru etic si ma indoiesc ca vreo editura se va mai apropia de vreun asa- zis autor care- si permite astfel de gesturi)ai primit chiar un avans de 200 RON pentru aceasta carte, practica nemaintalnita pe piata editoriala din Romania( si cei care lucreaza in industrie stiu asta; probabil ai cerut acest avans foarte asiduu si pasional de l- ai si primit- in mod normal un autor isi primeste procentele dupa vanzarea cartii si numai atunci). De ce cand te- ai infiintat la rezilerea contractului nu zici nimic despre cei 200 de RON pe care corect ar fi fost sa- i inapoiezi? Asta pare o miscare fireasca dupa tenta de justitiar pe care ti- o atribui prin aceste postari de mai sus.
Mi se pare ca Adrian Ciubotaru ‘autorul’ nu intelege ca a fi publicat in Romania este un privilegiu si nu o sursa de venit, ca un tiraj chiar si de 500 de exemplare este unul mai sus de medie in Romania pentru titlurile romanesti, deci nu un moft.
Mi se pare absolut valabil ca cei de la editura ti- au marturisit motivele care au dus la dorinta lor de a rezilia contractul- acela al reconsiderarii planului editorial odata cu venirea crizei( dintr- un alt mail postat de tine), ca totusi au aratat initiativa oferindu- ti un avans si lucrand la o coperta pentru cartea ta. Deci reactia si atacurile tale mi se par o bula de infatuare si nesimtire fata de o autoritate care si- a permis sa te refuze. Si pe cine? Pe un blogger? Nu stiu cum si- au permis, sincer- doar tu si Patapievici sigur stati la ceai in fiecare seara la sosea.
Acum, ca te- ai legat de observatiile facute de Adrian Buz( care este deja un nume in literatura contemporana romaneasca si cei care citesc Noua Literatura stiu asta- ma intreb de ce vreunul din textele tale n- a aparut niciodata in aceasta publicatie de nisa daca intr- adevar esti atat de bun), ba mai mult ca le- ai publicat, cred ca din nou este un gest deloc etic. Ca sa fi fost corect, ar fi trebuit sa adaugi si pasajele din manuscris ca sa ne convingem si noi cititorii de blog daca intr- adevar erau neindreptatite pe cum spui tu. Adevarata ta problema este ca te agati de un contract pentru a nu iesi la iveala ca intr- adevar opera ta nu este una destul de merituoasa pentru a se face atata tam- tam, chiar si daca numai pe pagina unui blogger. Am vazut ca te mandresti cu acest statut de blogger, de liber- cugetator, si voiam sa- ti sugerez o tura prin blogosfera romaneasca si sa vezi cata lipsa de calitate este in aceasta blogosfera si cum toate pitzipoancele si toti emotivii au impresia ca fac literatura.
Citindu- ti pe sarite blogul cred totusi ca editura Curtea Veche ar fi trebuit sa- ti publice cartea si sa- ti faca o favoare aruncandu- te in stilourile criticilor care te- ar fi ingropat odata pentru totdeauna in sertarul scriitorasilor ratati dar cu multa energie si timp in fata computerului, cum sigur sunteti multi.
Sunt sigura si ca- ti vei face timp sa raspunzi cu argumente semidocte acestui post si sper sa te distrezi, dar te asigur ca nu ma voi obosi sa le mai citesc. Commentul acesta a fost scris ca sa- ti dai seama ca de fapt oamenii normali nu prea au timp sa intre in polemici cu oameni fara principii care datorita democratiei de care ne bucuram din pacate cu totii, abuzeaza scriind peroratii nesfarsite cu vome ale cugetului propriu. Iti doresc succes!
^
Daca ai asa o mare aversiune fata de bloggeri si continut “emo” cu pretentii de literatura, tu de ce nu-ti faci blog? Parerile tale sunt prea pretioase pentru ochii publicului?
Adrian,
Din pacate nu te pot ajuta decat cu un sfat. De fapt o rugaminte! Arde-i pe editori cu un proces! Ia-le banii si publica-ti cartea altundeva, chiar si pe banii tai!
Loredana,
De ce am senzatia ca ai promovat in cariera trecand prin mai multe dormitoare decat era necesar?
@loredana – nu adrian ciubotaru/valoarea/banii sunt aici problema, ci dispretul total al unei organizatii (prin seful ei) fata de un angajament, din partea unui om care ar trebui sa aiba un astfel de principiu. ce fel de business mai ai fara principii?
draga lori, scrii mult. lucrezi in domeniu?
Draga Loredana,
In afara de o opinie personala mai mult (sau mai putin) avizata, nu am vazut sa abordezi esentialul in aceasta poveste mioritica: intr-o societate civilizata un contract semnat este respectat. Partea contractata care se razgandeste plateste, daca nu reuseste sa se inteleaga altfel cu partea vatamata.
Cat despre parte autor bun/ prost, cred ca si-a asumat CV acest aspect atunci cand a semnat contractul. Nu crezi?
Simplu nu?
Salut,
Îţi recomand să-ţi promovezi articolul pe http://www.problogger.ro sau http://www.blogoree.ro pentru ca mulţi alţii să-l citeaşcă şi să afle povestea ta.
Baftă!
imi pare rau ca ai patit asta. imi pare rau ca i se poate intampla asta unui autor din romania asa ceva.
insa cred ca ar trebui sa ii bati cu legea peste obraz, caci trebuie sa avem mereu curajul sa infruntam si sa sustinem adevarul. e bine de stiut intamplarea ta.
da-i in judecata daca sunt atat de nesimtiti,caci sunt sigura ca nu esti singurul autor cu probleme in tzara asta de rahat, asa ca da-le una si in numele altora si al celor care vor veni. nu e gresit sa o faci.
sunt sigur ca o sa gasesti un avocat care sa te reprezinte.
cea mai buna solutie ar fi daca cei de la ‘curtea veche’ ar realiza ca ei sunt pierzatori oricum si ar ajunge la o intelegere cu tine – un proces implica multa alergatura, nervi etc. de ambele parti.
bafta
E criza, sa o simta din plin, nu?
exact:)
ei, eu astept de un an banii pe traducerea unei carti la editura Universal Dalsi. bani care veneau de la ambasada Frantei. veneau da’ n-ajungeau la mine.
dintre nesimtirile editurii:
- 300 de pagini s-au facut 170
- 3 euro pe pagina au devenit 1 euro pe pagina
- am aflat de la ambasada Frantei ca ei au platit editura deci “n-avem bani” e o minciuna
- pe 9 aprilie sarbatoresc un an de cand am trimis traducerea catre editura
nu stiu daca sa ma mai enervez. dar oricum de-acum inainte o sa tratez cu mare precautie oamenii de editura. te-ai astepta de la o directoare de editura, care a fost sotia lui Mircea Nedelciu, sa aiba un obraz mai subtirel asa, dar de unde. bleah.
Foarte urat ce s-a intamplat. Pe Loredana o suspectez ori ca lucreaza cu ei( atat pentru stilul comentariului, cat si pentru informatiile in plus ), ori ca e prea naiva si nu cunoaste valoarea unui contract. Tu puteai sa le vinzi si barne din gard daca in momentul semnarii contractului ei stiau ce cumpara. Deranjant este modul in care s-au comportat cand a venit vorba de reziliere. Loredana incearca sa abata de la subiect si incearca sa-si impuna ideea ca tu n-ai scris ceva de calitate si de asta contractul nu este valabil.
Ideal ar fi sa nu publici nimic din manuscris pe blog, cel mai probabil este stipulat in contract ca textele le apartin si astfel ai avea si tu culpa in situatie.
simina, “n-avem bani” este o scuză ordinară din parte unei firme care rulează zeci de mii de euro
L3ST, Loredana n-a înţeles nimic din articolul de sus şi e clar implicată în industrie şi în plus frustrată din alte motive pe mine/pe bloggeri etc.
Loredana, de ce am impresia ca esti de pe alta planeta? Tu care parte din discutie nu o intelegi? S-a semnat un contract, nu e respectat, mergi si ii frigi in instanta pana se satura. Nu e vorba de orgolii de Proust, este vorba de niste termeni contractuali pe care Curtea Veche face pisu.
Am asa o senzatie ca reprezinti mirifica editura, de nu stiu cum sa iti exprim asta.
Adriane, cauta un avocat bun si vezi care sunt miscarile pe care le faci. Si, cu riscul de a te “bana” alte edituri, la fel de competente, rupe-le nasul incat sa invete ceva din faza asta. Si nenicul ala autor de mare valoare sa invete ca e o diferenta intre a face munca pe care trebuie pe manuscrisul tau si a se da “in barci” ca mare scriitoriu ce este.
Nu exista posibilitatea de a fi publicat “outside”? Ar fi si asta o idee …
nu stiu cui sa dau dreptate, problema e ca daca se continua si se prinde cineva tot el ar putea fi cel dat in judecata pt postarea de mailuri in public, fara acceptul celuilalt
incalcarea confidentialitatii cu buna stiinta
karma, deh… la E9 ti-o tiparea gratis
Ia mai potoliţi-vă şi voi cu scrisul ăsta de cărţi. Românii n-au bani să dea pe cărţi.
q: adi am voie sa injur?
am …nu am eu tot o zic:
@lorderana esti un specimen ratat. am impresia ca semeni cu Mansom in sensul ca mama ta te-a dat cand era mica la schimb pentru o bere…
ce nu ai inteles? ca e vorba de un contract care trebuie respectat.
ma doare in cur de faima si numele alora care conduc editura…
ce conceptii au toti ratatii curului: autori consacrati au plans la poatea editurilor. asa si? daca sun boi sa planga…
fa, asculta aici: maine fac o firma, imi trec ca obiect de activitate “editarea de publicatii” si scot carti, ziare, cd-uri si ce vreau eu… daca dau faliment asta e…
daca Adrian a luat avans ce? era prevazut in contract? da. atunci?
care e problema ta ?
ma pis pe toti ratatii ca tine care va visati zei dar ca sa ajungeti pe niste scaune ati pupua zeci de cururi…
Adrian nu vrea sa va pupe in cur. si ca el gandesc multi. daca te gandeai (ah tu nu gandesti sry ai scris supa dictare sau ai dat copy and paste…) uma rog… sa zicem ca gandesti… daaca aveai acesta atributie specifica speciei umane vedeai cati bloggeri (grei din blogosfera) au preluat mesajul sau si iti dadeai seama ca zilele unor taraturi ca voi sunt pe sfarsite…
am acelerat
ps:
adi: te rog sa nu il cenzurezi/stergi, lasa-l sa vada si vaca aia mesajul, daca il stergi da-mi un mail ca il pun la mine.
Salut Adrian!
Am mai intalnit cazuri asemanatoare, dar niciodata n-am vazut o nesimtire mai mare. Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat, si o sa incerc sa dau si eu vestea mai departe.
Mult succes in continuare!
M.D
McGogoo, avansul (200 RON) le-am cerut banii avans pentru că “Probabil aceasata e cea mai mare sumă pe care o voi luă de la voi”, le-am spus. (plata era trimestrială)
N-am fost o cerere pasională, ci una pragmatică.
Ştiu că ai motive să te enervezi, la fel cum am şi eu. Să nu-i înjurăm, că merită mai mult decât atât şi nu numai:)
loredana, scrisoarea ta e frumoasă şi din tonul ei devine al naibii de transparent faptul că eşti implicată mai mult decât vrei să recunoşti în povestea asta. e adevărat că te străduieşti s-o maschezi, dar fără prea mult succes. pe bloguri nu prea se fac chestii de genul ăsta, decât dacă eşti chiar versată. oamenii de pe net s-au antrenat ani de zile cu trollii.
lucrurile sunt mult mai simple. dacă “producătorii de gresie” e o carte slabă calitativ, lucrul ăsta trebuia să vă dea de gândit înainte să semnaţi contractul. deci greşeala e la voi în Curte (pun intended), indiferent de valoarea cărţii.
atâta vreme cât există un contract legal, el trebuie respectat dincolo de judecăţile noastre de gust şi de emoţiile de după.
termenii pe care i-a negociat adrian au fost acceptaţi, şi felicitări lui că a cerut şi a reuşit să primească un avans. ăsta e modul firesc în care se întâmplă lucrurile în societăţile civilizate. sigur, poate nu întotdeauna cu autorii debutanţi, poate nu cu cei încă neconfirmaţi. dar, din nou, mâţa e la voi în Curte, nu la el.
adrian, cred că i-ai pedepsit suficient cu afectarea imaginii lor pe net, ai grijă doar că poţi fi dat la rândul tău în judecată pentru asta, pentru publicarea corespondenţei private etc. verifică-ţi contractul să vezi dacă sunt trecute clauze de confidenţialitate, fiindcă acolo poţi uşor atins.
nu cred că are rost să intri într-un proces, dar nişte scuze sincere din partea conducerii CV cred că eşti îndreptăţit să primeşti.
mai bine pui cartea pe net for free download, sigur LiterNet-ul ţi-ar publica-o cu drag, vorbeşte cu ei. în felul ăsta va avea mai multă lume acces la ea, că bănuiesc că nu bani vrei tu să câştigi cu literatura.
bula asta o să se umfle rapid şi o să coste Curtea Veche mai mult decât dacă ar fi reziliat contractul în termenii iniţiali, dar cred încă se funcţionează pe sistem predecembrist.
singura mişcare deşteaptă a lor ar fi acum să dea un răspuns oficial cu versiunea lor sau cu scuze şi compensaţii.
@Loredana: esti de o nesimtire crasa.
@Adrian Ciubotaru: man, da-i in judecata sa transpire si ei.
hai, ma, 200 de lei? pentru atita chestie se trezesc unii sa faca scandal? astia-s bani? pe bune, acum… “vai, dar ai primit bani, cum indraznesti?”. daca tanti aia lucreaza acolo si 200 de lei i se pare o suma mare, atunci mi-e mila de ea.
Tot @Loredana:
“ai primit chiar un avans de 200 RON pentru aceasta carte, practica nemaintalnita pe piata editoriala din Romania”
Sa mori tu? Eu am primit 150RON avans de la o editura din Cluj. Uite ca altii pot. Mi se si pare normal sa primesti un avans pentru o lucrare de acest gen.
Sper sa va faceti de ras pe net si sa va indexeze Google numele cat mai rapid, alaturi de cuvinte-cheie precum “tepari”, “nesimtiti” si “impertinenti”.
absolut incredibil; suntem in romanika, mi-o spun mereu…
Editura Curtea Veche trebuie totuşi apreciată pentru calitatea unora dintre cărţile pe care le scoate, bănuiesc că acolo lucrează şi nişte oameni care ştiu ce fac, altfel colecţiile Byblos şi Constelaţii nu ar fi apărut.
Eu mă bucur că există, chiar dacă-s înecate de motivaţionale ieftine şi comenzi speciale de la Amway. Şi mi se pare că vizual, arată mai bine decât multe altele, felicitări Griffon&Swans.
Dar probabil că echipa managerială are nişte probleme grave de relaţionare.
Şi nesimţirea Curtea Veche devine şi mai mare în comentarii:
Loredana zice c-am primit 200 RON avans în condiţiile în care eu n-am menţionat acest lucru în articol. Sumă e corectă, însă de unde ştia dânsa această informaţie? (presupunând că nu reprezintă editura)
Imi pare rau sa aud de toata povestea. Am preluat primul paragraf cu link catre postul tau pe blog, pe http://www.kappa.ro in stirile de ultima ora pe prima pagina. Daca iti poate fi de folos si in alta sectiune, te rog, spune-mi.
Loredano – ce spui tu acolo e echivalent cu a zice “tre’ să accepţi orice e de căcat”.
Problema nu-i nepublicarea, nu-i avansu’, nu-i tiraju’, nu-i că n-a ieşit (Adrian îşi poate sau nu publica ce vrea el). Ci că a făcut un contract cu nişte prestatori servicii, care nu l-au onorat, pe lângă că s-au comportat neprofesionist şi – în termeni legali sintagma e, mi se pare – de căcat. Adrian se respectă (pe bună dreptate sau nu). Aşa crede el despre sine, iar alţii despre el.
Dar de când e părerea ta în calitate de Loredană c-ar trebui să se prosterneze ORICINE la înalta editură. Adică, te-ntreb, poate nu sunt destul de limpede, scuză-mă: te-ai tâmpit?
Cel mai tare blestem (si pedeapsa) e minunat formulat de Cypress:
Sper sa va faceti de ras pe net si sa va indexeze Google numele cat mai rapid, alaturi de cuvinte-cheie precum “tepari”, “nesimtiti” si “impertinenti”.
F. tare.
Dintr-o alta perspectiva, dar in acelasi subiect: nu cred ca e bine cu datul in judecata, pentru ca se poate interpreta in varii feluri revolta ta. Cel mai bine, lasa-i “sa se indexeze pe Google” cu aceste cuvinte-cheie.
cel mai bine ia-ti un avocat, unul va dori cu siguranta sa te reprezinte si daca totul a decurs asa, nu ai decat de castigat.
mi-e rusine ca traiesc intr-o tzara de rahat si asta se poate intampla. ce oameni fara obeaz. imagineaza-ti ca nu vor dori in scandal ma mare, adica un proces. ar dauna serios imaginii editurii, nu ca asa nu a daunat, dar ii va lovi direct in moalele capului. ce autor cu nitzel creier ar mai publica la ei dupa ceea ce ti-au facut tie?!
si nu e singura editura care a facut nazuri si chestii de gen. asa ca merita sa le aratam ca nu suntem carpe de sters pe jos.
Acum, cand s-a inceput rasfoirea rahatului, un proces pare o solutie demna de luat in calcul. Va puteti actiona reciproc in instanta si va spalati amandoua demnitatile.
Misiunea unei edituri este sa publice carti bune si sa scoata profit iar misiunea autorului este sa scrie carti bune si sa scoata profit.Am rasfoit o parte din articolele cuprinse in cartea lui Adrian si pot sa spun ca mi s-au parut cel putin de calitate medie.Asadar consider ca puteau sa fie publicate fara mari probleme si chiar ar fi putut sa-si scoata cel putin o bruma de profit.
In aceste conditii admir editura pentru ca nu doreste sa publice – e evident ca au principii ferme. Este clar, in viziunea mea, ca alte edituri ar fi publicat cartea fie si pentru speranta acelui mic profit.
Contractele si respectarea acestora sunt de competenta juristilor si ar trebui regularizate de acestia.
Cu totii avem dreptatea noastra.
Adrian,
Eu inteleg mai greu, de felul meu. As vrea sa recapitulez punctele esentiale ale povestii, si te rog sa intervii atunci cand sesizezi ca o iau pe aratura:
1. Ai un prieten (Lorin) care lucra la Curtea Veche, si care
2. s-a gandit sa faca un ghisheft: realizarea/completarea planului editorial personal (colectia Urban) strangerea relatiilor cu tine, ambele dintr-o bucata, anume prin
3. publicarea de editura CV a unei carti scrisa de tine.
4. Toate bune si frumoase, se semneaza un contract, primesti un avans (uau, tare pt. Romanik, my hat down to you)
5. Lorin continua sa monitorizeze progresul (scrie un text pt. coperta IV, discuta cu editura cand ai nelamuriri)
6. CV da semne ca nu prea mai e interesata sa publice titlul tau (tergiversari repetate)
7. Lorin pleaca de la CV, nu mai ai nicio pila
8. Incepe scandalul: CV e explicita in refuzul de publicare si incearca sa iasa basma curata pe motiv de “forta majora” (penibil)
9. Tu nu esti de acord cu reziliere simpla, vrei daune pentru efortul pe care l-ai facut si modul in care ai fost tratat.
Daca cele de mai sus sunt corecte, opiniile mele (daca te incalzesc in vreun fel) sunt urmatoarele:
)
1. asuma-ti faptul ca AI FI FOST publicat pe pile; daca manuscrisul tau are valoare va sfarsi prin a fi recunoscut ca atare, si publicat in mod legitim
2. tot presupunand ca ai scris o carte de valoare, penetrarea in “clubul” autorilor prin metoda “relatii” e gresita, din toate punctele de vedere imaginabile; eu zic sa trimiti manuscrisul tau unor edituri mai mari decat CV si sa vezi ce reactii primesti (desi dupa articolul asta te poti considera “out”
3. presupunand ca manuscrisul tau NU e chiar asa valoros, n-ai pierdut nimic prin faptul ca n-a vazut tiparul, poate din contra.
In concluzie, articolul tau reflecta foarte bine revolta OMULUI in coflict cu o CORPORATIE (multumiti-mi, CV!). Ratiunile lor insa sunt foarte diferite de ale tale: desi banu’ e numitoru’ comun, editurile privesc operele la modul “marfa” si “venituri”, spre deosebire de autori care-si varsa sufletele pe hartie.
Anyhoo, bafta!
nlarece, Lorin nu mi-e prieten şi n-am nicio pilă la el sau la editură (cât a colaborat cu Curtea Veche), deci cele de mai sus nu-s corecte.
Apoi, ai făcut trei presupuneri total off topic care nu privesc articolul de faţă.
Nu stiu daca ai facut-o intentionat la faza cu Adrian – bloggeru, dar trebuie sa recunosc ca ai fost ceva mai subtil decat Mihaela Radulescu cand s-a semnat: “mama lui Ayan”.
In alta ordine de idei, poate ar trebui sa inveti si tu cateceva din toata povestea asta. Ai si tu partea ta de vina. Cum ar fi de exemplu – o usoara doza de naivitate!? Citindu-ti postarile motivationale de pe blog, initial te-am suspectat de oportunism (cumva in sensul bun al cuvantului). Adica spui ceea ce vrea sa auda celalalt. Scrii ceea ce se cere. Lucru care de altfel e Ok daca vrei sa ai succes. Nu asta-i problema! Insa acum imi dau seama ca, in mare parte, pozitivismul postarilor tale se datorau unui soi de naivitate. Ai luat prea putine croşee serioase de la viată, ca sa-ti dai seama cum sta de fapt situatia si in ce lume traim. Si asta te-a facut sa devii extrem de increzator in fortele proprii si foarte orgolios.
Un balon umflat la maxim e mai usor de spart decat unul pe jumatate umflat.
Cred ca daca atitudinea ta ar fi fost una mai realista si mai putin orgolioasa, poate nu se ajungea aici. Tu trebuia sa-ti urmaresti interesul. Daca interesul tau era sa-ti publici cartea, nu te mai suparai atata ca nu ti se raspunde la email (nici tu nu raspunzi la toate cred!). Nu faceai remarci depreciative cu privire la editura. Ci mai trimiteai inca un email, si inca unul, si inca unul, dadeai telefon, te duceai peste ei si cereai lamuriri,etc. Tu chiar te asteptai ca oamenii aia sa te respecte? Pentru ei esti doar un “client”. Iar comportamentul protocolar, “binevoitor” nu este decat o pojghita peste care daca zgândări putin (asa cum ai facut-o tu) vezi de fapt care este realitatea. Dar să fii oripilat că dacă zgândări iese gunoi, mi se pare o naivitate. Dar ce te asteptai sa iasa? Lapte si miere?
Dacă vedeai că nu poti sa-ti publici cartea, pur si simplu veneai cu cerintele tale in privinta rezilierii contractului, si gata. Nu vad de ce in conditiile astea, te-ai simtit atat de ofensat cand au venit ei cu cerintele lor. La urma urmei este o negociere. Te-ai fi asteptat sa fie generosi cu tine, din proprie initiativa? In conditiile astea din nou ma vad nevoit sa-ti spun ca esti naiv.
Nu vreau sa se inteleaga ca aprob comportamentul lor. Nu! (Din contra, ca si mod de protest, de acum incolo nu am sa mai cumpar nimic de la ei, pana nu aflu ca au rezolvat situatia cu tine.) Vreau doar sa subliniez ca poate ar trebui sa mai revizuiesti si tu cateceva pe la tine.
Asta daca vrei sa iesi cu ceva constructiv din toata povestea asta.