Am văzut de multe ori în jurul meu situaţii când cineva, nimerindu-se pe un trend ascendent, în scurt timp şi-a pierdut capul. A început să facă greşeli, să evalueze prost oamenii şi situaţiile, să devină arogant, iar într-un final să realizeze că succesul a fost o pălărie prea mare.
Vorbesc de aceste lucruri pentru că la rândul meu de multe ori mi-am pierdut capul. M-am trezit luat în braţe de un succes temporar (aveam să aflu mai târziu că nu durează la infinit) şi nu am ştiut ce să fac cu toată atenţia, cu toate oportunităţile, cu toate ofertele.
Îmi dau seama acum că este nevoie de multă forţă emoţională pentru a rezista tentaţiei centrifuge a succesului. Însă atunci când lucrurile îţi ies pe bandă rulantă, când planetele ţi se aliniază, când totul ţi se pare că se învârte în jurul tău, cazi într-un fel de exceptionalism care conţine două mari greşeli:
1. când lucrurile îţi merg bine, ai impresia că totul se datorează muncii şi calităţilor tale. Succesul pare o continuare firească a persoanei excepţionale care eşti. Îţi spui că de vreme ce eşti inteligent şi harnic e firesc ca, persistând în această direcţie, succesul să apară.
2. Când ai impresia că succesul ţi se datorează, realizezi că meriţi tot ce ţi se întâmplă, tot ce ai. De vreme ce succesul ţi se datorează, de vreme ce este meritul tău, este firesc să te gândeşti că tu ar trebui să te bucuri cel mai mult de beneficiile succesului propriu.
Căzut în această bulă a succesului, îți dobândești o nouă optică și începi să observi lucruri mai puțin plăcute: sunt destui oameni din jurul tău care beneficiază de succesul tău, întâlnești multe rezistențe sociale (vor fi destui oameni care nu se vor împăca cu ideea succesului tău, destui care te vor invidia), vezi cum oamenii care poate înainte te evitau, acum sunt mult mai amabili.
A te focusa pe aceste lucruri este greşeala pe care o fac toţi cei care cred că l-au prins pe Dumnezeu de picior. Când devii nemulțumit de aceste lucruri este primul indiciu că succesul tău este doar o bulă care în curând se va sparge.
De fapt, situația stă cu totul altfel:
Succesul este relativ: ce este pentru tine extrordinar, multora li se vor părea obişnuit.
Succesul nu ţi se datorează în totalitate. Nu întâmplător am spus nimerindu-se pe un trend ascendent. Când priveşti înapoi îţi dai seama cât de mult noroc ai avut, cât de mult te-au ajutat prietenii, când de favorabile îţi erau stelele. Când de uşor ar fi fost ca totul să nu se întâmple, iar Universul nu ar fi suferit cu nimic. Oamenii uită să fie recunoscători atunci când lucruri bune li se întâmplă.
Edison și Tesla erau la fel de geniali, însă unul a murit în plină glorie, iar altul a sfârșit sărac lipit pământului.
Cred din ce în ce mai mult că succesul este doar un accident în drumul către împlinirea viselor proprii. Dacă ai direcţia ta proprie, popularitatea devine secundară. Dacă ai visele tale pe care le urmezi no matter what, succesul devine doar un aperitiv (e bine să fie acolo, însă nu ține de foame).
De multe ori succesul aceasta facil după care aleargă majoritatea este la modul cel mai practic un impediment. Consumă timp și resurse, te îmbată cu apă rece, iar la final te scuipă în lada de gunoi. Seara, când îți pui capul pe pernă, nu contează nici interviurile pe care le-ai dat, nici emisiunile în care ai apărut, nici popularitatea ta online, nici femeile care ți-au zâmbit.
intelepciunea vine exact asa: cand traiesti momentul, dar ramai si un observator atent al “fenomenului”, fiind constient de toate aspectele. thumbs up 😉
ba femeile care ți-au zâmbit, contează:). restul, într-adevăr, sunt doar efecte secundare neglijabile, trec în scurtă vreme. să fim sănătoși.
E bine ca le-ai pus tu cap la cap intr-un articol.
Conteaza femeia langa care pui capul 🙂
Am picat si m-am ridicat de cateva ori. Poti sa cazi din propria vina sau datorita celor din jur – parinti, prieteni, rude, parteneri, inspectori fiscali, politicieni etc. Poti sa ai 5 stele in frunte, dar daca destinul iti este potrivnic nu ai ce face – a se vedea scandalul cu castravetii de luna trecuta. Micii fermieri nu au avut nici o vina.
In final, ma rezum la a aminti ca fiecare dintre noi culege ceea ce seamana.
So, succesul e naspa, asta e mesajul? ha ha ha
bine grait-ai
am experimentat si eu asta, este foarte bine de stiut sa ramai echilibrat si cand atingi succesul… sau mai ales atunci! 😉
Succesul(recunoasterea valorii, de cele mai multe ori) este, pentru oamenii moderati, o trambulina. Care ii propulseaza mult mai aproape de limite depasite. O data cu succesul vin si banii si oamenii valorosi. Bani si oameni care te pot ajuta sa te ridici si mai sus si sa transmiti si mai multe.
Evident, nu se aplica in cazul vedetelor de carton si in cazul celor pentru care succesul este un scop si nu doar un milestone.
Mi-a placut. Mult!
Efemerul are un parfum aparte.
Uneori succesul este apanajul defectelor si nu al calitatilor. Reprezinti exact tiparul potrivit pentru indeplinirea scopurilor altora.
Foarte adevarat. Succesul trece pe la toti insa ramane la cei puternici din punct de vedere emotional. Afli astfel ca ai ravnit tot timpul sa dobandesti succesul iar cand ti-a venit randul i-ai piedut hamurile si ti-a fugit. E vina ta ca nu-l pastrezi si nu a lui ca exista!
Romanul are o vorba: nu uita niciodata de unde vii. Daca respecti asta n-ai cum sa-ti pierzi capul.
Cel mai bun lucru pe care poti sa il faci in acele momente e sa accelerezi ritmul in care muncesti. Ai o mica victorie? Bun, atunci baga mai tare. Daca te setezi pe asta nu-ti mai pierzi capul. Dar nu e chair asa usor….
Bine spus, dar acum sa nu apara cei care vor crede ca succesul apare daca nu faci nimic, daca stai degeaba si te uiti la stele. Zic eu ca succesul apare prin munca, devotament (aproximativ “no matter what”) si incredere in sine (daca nu crezi in tine, atunci orice idee care ai o sa fie sortita esecului). Si ca un ultim element in ecuatie isi face loc si norocul … iti trebuie putin.
Faptul ca ne pierdem capul la aparitia succesului e ceva normal zic eu, pana la urma suntem oameni si cu totii suntem predispusi la lucrul acesta (intr-o masura mai mica sau mai mare).
nu mă tem pentru tine că ţi-ai pierde capul( îmi pari un tip perfect echilibrat), dar ne putem teme pentru adolescenţii care ,,învaţă”de la tv adesea că dacă n-ai succes( şi doar anumite tipuri de succese)eşti un rebut.
Observăm că unii acţionează în consecinţă: se aruncă.
Succesul este capatul unui lung sir de sacrificii, dorinte si eforturi sau este pur si simplu o intamplare, altfel spus noroc. Am avut si eu noroc dar si ghinion concomitent, doar laturile din viata mea in care s-au manifestat au fost diferite. Proverbul romanesc perfect adevarat” Nu le poti avea pe toate” sau ” Un ochi plange altul rade”. Multumesc pentru tot ce am , invat sa privesc doar in directia norocoasa.