Vrei să devii o simplă notă de subsol la poveștile celorlalți?
Posted by Adrian Ciubotaru on 30.1.2008
Expresia „am ajuns la concluzia“ ar trebui înlocuită cu „am ajuns să mă întreb“. În general, ajungerea la o concluzie trădează un eșec al demersului de cunoaștere. Soluția începe să apară atunci când cineva pune întrebarea corectă, iar nu când se ajunge la o concluzie.
Vulnero înseamnă în latină a răni, a vătăma și este strămoșul cuvântului vulnerabil. Posibilitatea de a fi rănit. Acea calitate a oricărei ființe expuse stimulilor și înțelegerii celor din jur.
Posibilitatea de a fi rănit nu este sinonimul neputinței, ci poartă miezul încrederii care vine la pachet cu faptul de a fi printre oameni. Nu există alternativă la riscul încrederii ce o acordăm celorlalți, la fel cum nu există alternativă la șansa de a fi rănit.
În binomul format de cel care rănește și cel care este rănit, ascendentul se află de partea „victimei“. Majoritatea poveștilor care formează lumea este creată de victime, de cei vulnerabili.
Povestea este apanajul celor care au curajul să se expună.
Expunerea este un proces natural înscris în ordinea lucrurilor, la fel cum dezlipirea este sfârșitul tuturor etichetelor produselor contrafăctute. Vulnerabilitatea sau libertatea de a te naște ori de câte ori dorești este șansa de a te reconstrui din mers, de a te reinventa, de a te instala și-a dezinstala de nenumărate ori.
Cei rigizi, cei permanent identici cu sine ajung extrem de repede la concluzii, se cred invulnerabili și se privează de posibilitatea unui zbor.
Vulnerabilitatea este un ritual de trecere, este acel proces inițiatic în care o lume moare și o alta nouă renaște. Este mobilitatea înscrisă in jocul ființei, accesul la poveste.
În planul poveștilor, cei neexpuși nu există, pentru că nu au niciun loc geometric afectiv așezat în fața celorlalți. Nu ai de unde să îi iei, nu ai de ce anume să te legi. Sunt hărți cu spații goale, fără legendă. Asemenea personaje de umbră există mai puțin și se zbat în spațiul intermediar creat de poveștile celorlalți.
În această zbatere nu există creație, în această împrejmuire de umbre există doar reacții și reflexii. Neexpușii se trezesc întotdeauna incluși în poveștile celorlalți, trăiesc reacționând la poveștile celorlalți la fel cum paramecii trăiesc reacționând la stimulii din mediu.
Care este diferența dintre o euglenă și un om care se zbate în ne-povestea sa?
Vulnerabilitatea este șansa de a-ți putea juca propriul rol, iar opusul ei — refuzul unui tip de încredere care te expune — este neputința de a-l juca pe acela al propriului sufleor.
Singurul management inspirat al unui om care a fost rănit este continuarea deschiderii. Majoritatea se închid și se retrag să-și lingă rănile. În mod curios însă, majoritatea rănilor se creează și se perpetuează în această retragere.
Refuzul de a te expune este șansa de-a deveni o simplă notă de subsol la poveștile celorlalți. Este dorința interesantă de a te lăsa scris cu un font mai mic, iar noi nu vrem acest lucru, nu-i așa?
Random Posts
Comments
Powered by Facebook Comments
Comments
27 Responses to “Vrei să devii o simplă notă de subsol la poveștile celorlalți?”Trackbacks
Check out what others are saying about this post...-
[...] fără poveşti devin note de subsol pentru oamenii care au poveşti. Nepovestea ta crează distanţa dintre poveste mea şi dorul tău [...]
-
[...] Cunoaşterea de sine îţi conferă legitimitatea de-a acorda sens în jurul tău. Dacă tu singur nu-ţi acorzi sens, alţii o vor face. Alţii vor ocupa spaţiul liber lăsat de ezitarea ta. Alţii vor descăleca şi vor întemeia poveşti în care nu tu nu vei ajunge decât o notă de subsol. [...]
-
[...] Pentru că toţi căutăm povestea, iar povestea nu este acasă. Poveste trebuie creată prin multe provocări, multe bătălii şi multe iubiri. Povestea vieţii noastre nu ne-o oferă nimeni. Ea trebuie apucată cu mână, trebuie câştigată şi clamată, trebuie trăită nemijlocit. Altfel vom ajunge să fim simple note de subsol la poveştile celorlalţi. [...]
-
[...] Deschiderea catre posibilitatea de a fi ranit nu este sinonima neputintei, ci poarta miezul increderii care vine la pachet cu faptul de-a fi printre oameni. Nu exista alternativa la riscul increderii ce-o acordam celorlalti, la fel cum nu exista alternativa la sansa de-a fi ranit.In binomul format de cel care raneste si cel care este ranit, ascendentul se afla de partea “victimei”. Majoritatea povestilor care formeaza lumea este creata de “victime”, de cei vulnerabili. Povestea este apanajul celor care au curajul sa se expuna (continuarea) [...]
-
[...] este acolo sunt mă simt în poveste. Unde nu este o provocare, nu există prilej de [...]
-
[...] în jurul nostru. Toate aceste se întâmplă atunci când ne trăim propria viață, iar nu pe a altora și, mai ales, atunci când suntem atenți la ceea ce [...]
-
[...] Adevărata moarte este lipsa poveştilor care să ne anime viaţa şi visele. [...]
-
[...] Care este drumul cel mai greu? September 7, 2010 1:55 am copila blondă de pe la altii adunate Acesta este un post câştigat la ruletă de mine, de la Adrian Ciubotaru sau de el, la mine… (câştigul e chestie de nuanţă, oricum). Luaţi de citiţi, că zice bine tânărul ăsta. Că te şi întrebi de unde-atâta înţelepciune la vârsta şi faima dumnealui. Pus în fața unei decizii pe termen lung, primul gând pe care îl am este următorul: Care este drumul cel mai greu pe care îl pot lua? Mi-a rămas gustul deciziilor grele în urma lecturilor din istoria religiilor pe care le-am avut în adolescență. Orice inițiere este grea, presupune efort, te transformă interior, iar finalul este o evoluție spirituală. Orice pas pe care-l faci și nu comportă un scenariu inițiatic este unul ușor și banal. Dificultatea unei acțiuni este direct proporțională cu roadele spirituale pe care le poți câștiga în urma ei. Desigur, nu orice dificultate este izbăvitoare, de multe ori poate să fie expresia incapacității tale de-a găsi o soluție simplă, însă orice avans spiritual presupune un efort, o luptă, un mușchi încordat. În acest context, orice durere este o posibilă mântuire, orice boală este un mesaj, orice chin îşi are un rost spiritual. Victoriile ușoare sunt cele pe care le prețuim cel mai puțin pentru că în ele n-am pus decât suflet și nu prea avem ce primi înapoi. Dacă inițierea este “scenariul” în care intri și din care ieși schimbat, atunci o mutare poate fi o inițiere, o nouă poveste de dragoste, un nou proiect sau o nouă carte poate fi prilej de noutate, iar noutatea este grea pentru că provoacă structurile deja existente. Există tradiții spirituale în care adevărul nu este rezervat doar inițiaților, iar mântuirea nu presupune doar anevoiosul drum în care-ți porți crucea. În acest caz, adevărul este pentru toți, este casual şi la îndemână. În această lumină, dificultatea este doar o faţă a monedei. Adevărul nu este rezultatul unui drum pietruit, iar noutatea nu apare în urma unor flagelărilor (impuse sau autoimpuse). Adevărul se poate încălţa cu converşi, îl poţi găsi la o petrecere Tabu sau la un tweet meet, nu trebuie să pleci în Tibet pentru a afla lucruri despre tine, pentru a te descoperi pe tine însuţi. Chilia modernă – dacă ai nevoie de ritualuri de iniţiere – ţi-o poţi construi într-un apartament de două camere, pe blog sau pe contul de Facebook. Orice poate deveni un nou traseu spiritual, dacă inventezi sensurile potrivite. Cu dificultate sau nu, orice este inutil tot ce trăim şi nu constituie o provocare. Dacă nu ne inventăm singuri provocările, vom ajunge să le trăim pe ale altora. [...]
Cu postul asta m-ai lovit
Spunea cineva, undeva, ca tampla unui scriitor este ca o maternitate. Tampla unui filozof nu e departe de descrierea asta. La tine, “maternitatea” asta nu pare sa se loveasca de problemele de natalitate specifice Romaniei, ba, mai mult, functioneaza la capacitate maxima si da semne ca ar vrea sa se extinda.
Cand incepi sa te intrebi, citind textul, daca ai devenit sau ai inceput sa devii propria-ti nota de subsol, insemana ca poti spune, fie si cu jumatate de gura: “Touche!”
Excelent, felictari!
Heidegger no.2…
Crezi sau nu, acum am terminat de citit tot ce ai scris…de o saptamana ma chinui. Si asta nu pentru ca citesc incet, ci pentru ca fac asta la munca:)
frumoasa si ultima insemnare….mai astept si altele:)
bafta!
N-as fi vrut sa adaug nimic, pentru ca am aceeasi parere – expunerea continua este un mod “sanatos” de vindecare, si nu ignorarea/fuga -iar tu ai descris-o bine. Oricum, e al dracului de greu sa invingi frica…
Mi-a placut de asemenea metafora cu nota de subsol.
pentru ca vrem sa lasam o istorie…si istoria conteaza, nu?
Sa fii vulnerabil si apoi sa ajungi “victima” pare un caz putin dorit pt cei care se doresc a fi numiti “realisti” in sensul evitarii zborului de care ziceai si evitarii suferintei. Dar pana la urma, suferinta …vulnerabilitatea (cel putin asa vad eu) sunt promoterii vietii. O viata plina si “colorata” sa zic asa. Traim scenarii tinute in subconstient odata cu vulnerabilitatea.
Frica..eu una, la cat sunt de sensibila sa zic asa, ar trebui sa cedez psihic in orice moment si sa urasc sa devin vulnerabila din nou. Dar iubesc sa fiu vulnerabila. Unde ar fi sarea si piperul daca am fi niste mecanisme dure, stranse bine in filet, lipsite de uz? Am fi perfecti…am fi la fel…si nu vrem asta, nu?
M-ai uns la suflet !!!
Esti mare omule !
aa..si…din fericire nu ma consider nota de subsol. imi place sa fac parte din text. un subiect, un complement direct, de loc si de timp. si un adverb
Practic nu poti “trai” cu adevarat prin povestile celorlalti, chiar daca pare o postura confortabila uneori…”safe”…Daca vrei propria-ti poveste, asta e, trebuie sa te expui…Altfel formulat – sa traiesti viata daca vrei sa ai ce spune…
greseli: ” In planul povestilor, cei NEEXPUSI nu exista, pentru ca nu AU nici un loc geometric afectiv asezat in fata celorlalti.” …nu et superi, nu?
greseala: “nu TE superi” pt A.J.
))
si mie imi place sa corectez…
Am ajuns aici din link in link de la postarea ta de azi, foarte bine punctat si mai ales de luat aminte!
[New Post] Vrei să devii o simplă notă de subsol la poveștile celorlalți? http://www.adrianciubotaru.ro/ai-devenit...
RT @adrianciubotaru: [New Post] Vrei să devii o simplă notă de subsol la poveștile celorlalți? http://www.adrianciubotaru.ro/ai-devenit...
Foarte fain postul Adi. Dar eu ma intreb…oare chiar exista oameni care nu au in mod real incredere in nimeni? Am intalnit persoane care sustineau asta si pana la urma tot s-au dovedit a fi vulnerabili.
Ce frumos scrii!