Unde sunt foştii colegi?
Posted by Adrian Ciubotaru on 24.4.2009
Anul trecut am pierdut o seară întreagă căutând pe google numele colegilor din generală (atât cât am putut să-mi amintesc). Nu am găsit pe nimeni.
Am căutat apoi colegii de liceu şi, fără nici o exagerare, n-am găsit pe nimeni.
Poate doar un nume sau două pe un site prăfuit de socializare a foştilor colegi. Conturi neverificate de 4-5 ani, fără poze etc.
În cazul colegilor de facultate am fost mai norocos. Câţiva şi-au făcut blog (Ştefan, Alex, Gim, pe Marian l-am regăsit la Caţavencu), câţiva i-am găsit participanţi la conferinţe, colaboratori la volume colective sau enumeraţi în liste de doctoranzi, însă marea majoritate dintre ei formează o masă inexistentă în anale motoarelor de cautare (nemurirea culturală a viitorului)
Am căutat pe google, însă dacă ar fi să filtrez căutarea după bloguri, după twitter, după facebook, linkedin, rezultatele per total ar tinde către zero.
Trecând peste generalizarea pornind de la foşti mei colegi absenţi, mă întreb în ce gaură istorică s-a ascuns generaţia celor născuţi în ‘80?
Au făcut firme, au plecat afară, au devenit slujbaşi şi părinţi?
Anul acesta se împlinesc 10 ani de la terminarea liceului, mai există tradiţia cu reîntâlnirea?
Random Posts
Am incercat si eu vara trecuta…nimic.
Nu ca mi-as fi dorit neaparat o intalnire, ci doar curiozitatea de a vedea cum le-a evoluat viata.
Banuiesc ca nu stiu eu sa caut eficient pentru ca refuz sa cred ca-s singurul “navigator” prin net.
Propun să încerci şi căutări pe hi5, myspace, facebook. Google nu indexează toate paginile de pe site-urile astea.
mai exista traditia
este ceva de la care e pacat sa lipsesti. iti schimba putin perspectiva.
eu cel putin am avut surpriza sa observ ca cei 3 profesori care au venit la intalnire erau neschimbati, parca fusesera criogenati. neschimbati fizic (atat ca trasaturi, cat si ca vestimentatie), neschimbati mental… a fost ca un salt in timp. parca nici nu trecusera toti acei ani..
insa colegii..cu ei era alta poveste…
prea putini mai aratau la fel sau mai gandeau la fel ca acum 10 ani….
per ansamblu, e o experienta unica si interesanta
Daca nu-ti gasesti fostii colegi pe Google nu inseamna ca ei nu (mai) exista. Cautarea ta este un exercitiu superficial, oamenii nu sunt incadrati de limitele unui motor de cautare. In existenta lor marginala, colegii tai poate sunt mai fericiti decat tine.
Bigdady, exact
Bău, încercat şi hi5, acelaşi rezultat
jez, îs curios dacă se va întâmpla şi la mine
IuliaP, superficială sau nu, e singura la îndemână, altfel ar trebui să fac detectivisme de tot felul.
Mi-aş dori să fie mai fericiţi, însă nu aceasta era ideea.
Acum am terminat de cautat pe facebook…o gramada de concitadini, nici un coleg…deci, Quod erat demonstrandum: sunt “desteptul” generatiei mele, pot muri impacat
.
Ba exact asta e ideea. “Greutatea” unui ins nu sta in numarul de indexari din Google sau de oriunde. Oricine isi autoconstata micimea si se sufoca sub burta mereu nesatula a mass-media, oricine se simte exclus intr-o lume on-line, oricine nu face tot posibilul sa lase urme, sa vorbeasca tot timpul, sa fie si pe facebook si pe twitter si pe blog, oricine nu se incapataneaza sa scrie o carte sau 100, acest oricine este singurul care conteaza intr-o lume asaltata de dialog fals.
Incerc sa spun ca nu conteaza defel daca ii dai de capat gaurii istorice a generatiei 80′, tot ce conteaza este ca “greutatea” oamenilor pe care ii cauti nu ar trebui sa stea in titluri, onoruri, mediatizari, indexari ci in ceva cu mult mai simplu, in multumirea de la capatul unei zile ordinare.
IuliaP…da-mi un nume de “om cu greutate” care nu apare pe net si tac pentru eternitate.
Cred ca Adrian a cautat implicatiile lor in lumea sociala accesibila noua. Valoarea lor nu este data doar ne numarul de aparitii pe Google, ci (si) de implicarea lor in viata sociala, mai mult sau mai putin cuantificabila.De aceea, nu putem judeca valoarea lor de acum deoarece le atingem taramul identitatii(care este minat).De colegii mei din generala stiu foarte putin pt ca nu folosesc mediul online, si de majoritatea colegilor din liceu stiu ceva datorita Internetului. Traditia cu intalnirea se mentine daca cineva are initiativa sa organizeze aceasta reintalnire.Trebuie organizare si cred ca “mai poate exista”.Astazi, insa, aproape toti elevii au acces la mediul online, si cred ca pierderea contactului vai fi aproape imposibila in viitor. Noi suntem inca in tranzitie..
Nu pot da un nume de “om cu greutate” care nu sta pe net, in schimb pot da sute, mii, milioane de nume care sunt pe net si nu au greutate.
Problema nu sta in raport, problema sta in subtierea sistemului de valori. Platon ar fi vorbit intr-un fel despre “greutatea unui om”, un ins al secolului XX1 vorbeste altfel despre “greutatea unui om” si asta e bine. E rau cand in secolul XXI “greutatea unui om” depinde de notorietate in interiorul unui sistem artificial, corupt, intruziv. Post-liberalizarea gandirii a dus la o relativizare fortata a principiilor. Traim in postmodernism si aia care nu sunt pe net “n-au greutate”…
Cam ai dreptate, Adi.
Se poate discuta mult pe marginea acestui subiect. Dar in principiu ai dreptate. Am facut si eu la fel cu colegii mei.
Sunt cativa cu blog, cu cont pe twitter. Si am mai dat de unul care ma criticase la un articol de-ale mele de pe basicmarketing.ro
.
Cam asta
.
Nu regasesc in articolul initial termenul de “om cu greutate”…fara suparare dar cred ca discutia a deviat usor. Am inteles ideea ta, o aprob…dar nu cred ca asta a fost intentia lui Adrian Ciubotaru.
Nici eu nu cred ca a fost asta intentia lui Adrian, dar am simtit un soi de iritare la citirea articolului si de aici usoara deviere. Fara suparare, cu placere chiar
Hai, mai Adi…macar cei de la facultate tot ne mai gasim….cat despre intalnirea de 10 ani, eu am avut-o deja, dar am fost f putini (mai putini decat profi
), iar atmosfera nu a fost asa de relaxata si plina de bucuria revederii cum credeam….
sounds like boogie
Eu cred ca sunt dintre cei care nu are chef de revederea de 10 ani… care ar fi anul acesta si-n cazul meu. De ce? Pentru ca “am invatat carte” ca sa scap de ei, pentru ca nu mi-am facut niciun prieten in toti acei ani de zile, iar la facultate am descoperit ca nu e nici o problema cu mine. Cred ca nici cu ei, doar ca s-a nimerit o incompatibilitate maxima intre noi
Asa ca lucrurile care nu vin de la sine, nu trebuiesc fortate, mai ales cand Distanta e un factor decisiv – evident vorbesc despre colectivitati si comunicare.
am absolvit liceul acum patru ani, niciodată încă nu am fost la întâlnirea cu absolvenţii. poate n-am chef…poate n-am timp…
Cauta-i in trecut.
Am stat in spatele unei foste colege de liceu (din lumea burgheza, pe vremuri) la o coada la un supermarket, venit in Romania dupa ani, acelasi tampitzel, copil, neschimbat din liceu, neschimbat nici acum, i-am zambit…m-a privit plat, placid (exista cuvantul?), mi-a fost rusine de mine.
“S-A SPART GASCA” vorba lui Florin Dumitrescu si a Sarmalelor reci…
am avut aceeasi problema cautand colegii de liceu tot din generatia ‘79-’80. aproape nimeni. vreo doua nume pe colegi.ro, (daca e considerata publicitate, sterge numele site-ului)in rest pauza. la mine ar mai fi o explicatie: mai mult de trei sferturi erau din judet, nu din oras. si probabil au intrat ca invatatori prin satele natale pe unde netul probabil inca n-a ajuns.
noi facem intalnirea in iunie. din 30 cica s-au anuntat vreo 20 ca participanti. sper sa nu se razgandeasca pana atunci
Adi, hai la Iasi sa-l vedem pe Gim cum joaca gaina!
sal
Servus!Cu aceeasi problema ma confrunt si eu,nu stiu cum sa imi gasesc colegii.Imi poti recomanda un site unde pot cauta?Anul acesta trebuie sa facem intalnirea de 10 ani si nu stiu cum sa dau de colegi.Multumesc anticipat!