Comments on: Sunt oameni care abia aşteaptă să fie dezamăgiţi

By: Frica de succes sau sabotarea de sine | Adrian Ciubotaru

Frica de succes sau sabotarea de sine | Adrian Ciubotaru — Wed, 23 Mar 2011 08:23:13 +0000

[...] De ce se întâmplă acest lucru paradoxal? Nu am un răspuns, însă pot să observ cum oamenii își sabotează propriile eforturi, își pun piedică singuri și caută deseori să ajungă dezamăgiți. [...]

By: sorin

sorin — Tue, 18 May 2010 13:36:10 +0000

Fenomenal:). Chiar stiu oameni de genul acesta si nu fac deloc bine lor si celor din jur. Pesimisti mereu, calcati in picioare de greutati, mereu se plang (mai mult decat media)…

By: adelapreda

adelapreda — Tue, 18 May 2010 13:33:38 +0000

@adrianciubotaru nu e o noutate, insa ai multa dreptate in ce zici. Nu stiu daca dpdv social avem cum sa ajutam la obt increderii de sine..

By: adrianciubotaru

adrianciubotaru — Tue, 18 May 2010 12:59:49 +0000

[New Post] Sunt oameni care abia aşteaptă să fie dezamăgiţi http://www.adrianciubotaru.ro/sunt-oamen...

By: stq

stq — Tue, 02 Mar 2010 14:12:42 +0000

Deja aici intervin alte categorii de oameni: fatalistii si victimizatii.

Cunosc si eu cazuri de oameni cum ii numesti tu “dezamagiti”, dar care sunt doar niste cersetori de atentie si incurajari pentru ca nu au suficienta incredere in ei incat sa nu se mai victimizeze si sa faca ceva concret. Inclusiv textele de genul :” traim in Romania, nu avem ce face” ma irita la culme. Evident ca ai ce face, doar ca esti prea fatalist si e mai usor sa te plangi decat sa faci ceva sa schimbi situatia.

Si de fapt e vorba despre detinerea controlului si a dominarii asupra celorlalti. Asa cum tiranii reusesc sa domine prin forta bruta, victimele te santajeaza emotional pentru a te castiga de partea lor. Cauta persoane ca ei, care se plang si au aceleasi nemultumiri, doar ca sa formeze un grup mai mare in interiorul caruia sa se simta mai puternici…
Deja deviez de la subiect:)

By: Adrian

Adrian — Tue, 02 Mar 2010 13:57:51 +0000

Unii omuletzi aleg sa “balteasca” in propriile lor demagiri tocmai pentru ca asa se simt cel mai bine, pentru ca asa se pot plasa in postura de victima (inclusiv a sortii) si pac…apare compatimirea celorlalti! De ce ar face asta? Poate din prea multa singuratate, din prea multa lipsa de actiune fata de propria exista dar si din cauza ca si-au creat ideea ca doar astfel pot trai.
Iar daca traiesti constant cu dezamagirea te mai poti numi demagit?

By: A te implica este o victorie (II) | Adrian Ciubotaru

A te implica este o victorie (II) | Adrian Ciubotaru — Tue, 02 Mar 2010 12:01:50 +0000

[...] Să o recunoaştem, implicarea socială presupune a ieşi din zona proprie de confort pentru a-i ajuta pe ceilalţi, pentru a contribui în comunitate şi pentru a trage un semnal de alarmă. Este genul de implicare care te schimbă şi te transformă interior. Implicarea socială are loc atunci când încerci să dai dreptate la ceea ce ai mai bun în tine, iar a te opri la marginea unui diagnostic înseamnă a căuta cu tot dinadinsul să fii dezamăgit. [...]

By: stq

stq — Tue, 02 Mar 2010 10:26:01 +0000

Stii de ce sunt oamenii dezamagiti? Pentru ca au asteptari.

Au asteptari de la tot ce se intampla in jurul lor si de la toti oamenii pe care ii intalnesc. Isi pun nu doar sperantele in ceea ce fac sau in persoana de langa ei, dar o mai si impovareaza cu responsabilitatea de a se ridica la nivelul asteparilor impuse in prealabil. Iar atunci cand persoana sau situatia respectiva nu devine ceea ce si-au imaginat, sunt brusc dezamagiti. Dar nu e vina situatiei sau a persoanei care dezamageste. Ele erau asa de la bun inceput, dar cel care e dezamagit a refuzat doar sa observe asta.

Iar mereu dezamagitii sunt cei care nu stiu sa aprecieze lucurile sau oamenii pentru exact ceea ce sunt, ci pretind ca ele/ei sa fie ceva ce isi imagineaza sau ar dori ei sa fie.

By: diana

diana — Sat, 16 May 2009 00:08:18 +0000

pentru unii, sa fie dezamagiti constituie un impuls valoros…e ca sutul ala in fund care te duce cu un pas mai departe…eu una, cand sunt dezamagita, am inspiratie…deci manifest o placere spre acest gen de experienta…
check this out : http://dianadumitru.wordpress.com/

By: Alex

Alex — Fri, 15 May 2009 07:46:00 +0000

nu aşteaptă nmeni să fie dezamăgit. Doar că într-adevăr axistă această temere pe undeva poate justificată în contextul lor(nu este o regulă să fie justificată, dar cel puţin aşa o văd ei) şi atunci e şi normal să nu accelereze, iar când prind viteză e şi normal ă intre în panică. E ca şi cum ai pune pe cineva să conducă cu peste 100 de km la oră deşi el nu a condus în viaţa lui. Va intra în panică. Probabil va confunda frâna cu acceleraţia şi se va izbi rău de tot, poate chiar fatal. Şi cei care accelerează o fac tocmai pentru că ştiu când să folosească frâna.Şi cei care fac bine, o fac tocmai pentru că ştiu cum e să dai de rău. Exemplele pot continua. Ai spus că înfrângerile sunt contextuale şi victoriile individuale. Contextualitatea există în ambele cazuri(înfrângere – victorie), doar că victoriile sunt de cele mai multe ori individuale, iar înfrângerile tind să fie deseori colective.

By: andrei ruse

andrei ruse — Thu, 14 May 2009 10:51:42 +0000

chiar ai spus-o bine, mosule si ai dreptate. sunt oameni care abia asteapta sa li se intample “ceva”.

By: Florin

Florin — Thu, 14 May 2009 10:29:03 +0000

Faina abordarea!
E scris in asa fel incat (aproape) oricine s-ar regasi in text.

By: Bigdady

Bigdady — Thu, 14 May 2009 09:42:00 +0000

Unii se nasc “victime”, traiesc ca “victime” si mor asemenea. Nu-i decat masura propriei lor neputinte.
Totusi cum am identifica “invingatorul” daca nu l-am putea opune propriei sale “victime”? Ce ar fi albul fara negru?

By: B

Thu, 14 May 2009 09:36:20 +0000

@Adrian Ciubotaru: și care poate fi exploatat foarte frumos

By: Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru — Thu, 14 May 2009 09:33:06 +0000

jane, nu ştiu dacă există “dezamăgit de prea multe ori” în vocabularul demnităţii umane.
E nevoie de mult curaj pentru a te amăgi, e normal să ai dezamăgiri, însă nu e onorabil să le foloseşti ca paravan pentru laşităţi, înfrângeri şi alinturi de tot soiul.

B, auto-victimizarea este un proces subtil (de lungă durată care poate lua multe-multe forme:)

By: B

Thu, 14 May 2009 09:17:16 +0000

Postul ăsta e din ciclul „ne place să manipulăm și să fim manipulați”.

Ce-i drept mi se pare puțin dramatizat stilul textului în sensul că viziunea e cam apocaliptică. Da, bun, ne place să ne mai și victimizăm din când în când, din diverse nevoi psiho-sociale, dar sunt foarte puțini care fac din asta un mod de viață. Atât de puțini încât par amuzanți, într-un umor mai negru…

Oricum, bun articolul

By: jane

jane — Thu, 14 May 2009 09:07:56 +0000

sunt sigura ca exista si oameni asa cum spui tu, insa majoritatea pe care ii categorisesti astfel cred ca au fost doar dezamagiti in prea multe randuri, iar acum sufla si-n iaurt.
pe de alta parte, este atat de usor sa spui ca “sunt oameni care abia asteapta sa fie dezamagiti” – iti ofera tie (“tie” este aici particula impersonala) o foarte buna scuza de a nu fi atent la sentimentele celor din jur, aruncand vina pe ei – ei sunt cei care se mint, amagindu-se, nu tu (iarasi impersonal ), care i-ai dezamagit.

By: deadcountess

deadcountess — Thu, 14 May 2009 08:59:33 +0000

foarte bun articolul. imi place la nebunieee!!! super bun. ca bine zici, unora le este frica de ei insisi, de ceea ce este in ei, succesul implica sacrificii pe care insul este inspaimantat sa le traiasca, etc..

oricum degeaba aberez eu cand tu ai spus-o foarte bine!

bravo!