Comments on: Succesul văzut prin recunoştinţa faţă de ceilalţi

By: Cât ne costă ajutorul celorlalți? | Adrian Ciubotaru

Cât ne costă ajutorul celorlalți? | Adrian Ciubotaru — Mon, 02 Jan 2012 15:18:20 +0000

[...] Puțini sunt aceia care apreciază propriul lor succes ca rezultat al ajutorului primit de la ceilalți sau ca efect al unei conjuncturi favorabile. Spun aceastea pentru că în orice succes personal sau profesional există un ajutor din partea celorlalți. În orice victorie cu care te mândrești, în orice provocare pe care ai dus-o la capăt, lucrul peste care nu poți trece este faptul că mulți sau câțiva din jur te-au ajutat. [...]

By: Cinci pași pentru un blogger începător | Adrian Ciubotaru

Cinci pași pentru un blogger începător | Adrian Ciubotaru — Tue, 14 Sep 2010 07:55:24 +0000

[...] dacă ești prodigy sau late bloomer, trebuie ţinut minte că overnight success usually takes [...]

By: pucca

pucca — Sat, 20 Feb 2010 21:46:11 +0000

ai mare dreptate. fara acei oameni care stau alaturi de noi si ne sustin, nu am ajunge nicaieri. nu ar trebui sa uitam sa le aratam macar un strop de recunostinta.

By: itterapia

itterapia — Sat, 20 Feb 2010 20:46:10 +0000

uite, eu ii multumesc providentei ca-mi da timp sa mai trec si pe la tine sa-ti citesc postarile!

By: brindusa frunza

brindusa frunza — Sat, 20 Feb 2010 10:30:27 +0000

exista un anumit pragmatism in “a spune multumesc” !se asteapta mereu un “feed back”! si uneori acesta nu se materializeaza!
eu cred ca oamenii se “insingureaza ” tot mai mult! am uitat sa mergem pe jos, sa traim in real si sa simtim ca “imi pasa de tine Omule” nu e plancarda atat de monetizata in jurul noului sindrom advertising -”ce facem pt. comunitate”!
“Nosce te ipsum” pentru a fi “impacat” cu ceilalti e deja e Marea Utopie a acestor timpuri!

By: bogdan

bogdan — Sat, 20 Feb 2010 10:01:13 +0000

pacat ca nu functioneaza si invers. in sensul ca unii autori ar trebui sa se lase de scris si sa se apuce de… avocatura, de exemplu.
nu-i nici un apropo, doar o constatare ca se scrie din ce in ce mai rar bine, in schimb cantitativ suntem suprasaturati.

gata, m-am defulat

By: dumitrita

dumitrita — Fri, 19 Feb 2010 22:22:04 +0000

Cu riscul asumat de a fi redundantă şi irelevantă, îţi mulţumesc pentru acest articol, pe care-l trec la capitolul discursuri inspiraţionale scrise.

By: EcoAssist

EcoAssist — Fri, 19 Feb 2010 22:01:37 +0000

Frumos post. Pentru ca vin din mediul ONG, stiu foarte bine ce inseamna sprijinul, colaborarea, ajutorul, umarul la umar. Stiu si cat de mult se depinde de el. Dar e posibil ca aceasta sa fie doar o exceptie de la regula. Nu-mi dau seama cat de relevant ar fi succesul unui ONG intr-o poveste despre succesul in general, insa stiu ca aici e foarte vizibil elementul acesta cheie din “aceasta reteta” a succesului.
Puterea ONG-urilor sta in sprijin, deci categoric in recunoasterea ulterioara a acestui sprijin.
A, uite, ca tot vorbim despre asta: cum crezi ca se face let’s do it? Cu muuult sprijin.

By: Dan Lee

Dan Lee — Fri, 19 Feb 2010 18:35:51 +0000

@Paul Nu e nevoie să comanzi pe Amazon cărţile lui Gladwell. S-au tradus şi la noi câteva (încearcă la Diverta) şi mai poţi găsi lucrări ale sale şi pe site-urile de Torrents.

By: Dan Lee

Dan Lee — Fri, 19 Feb 2010 18:32:29 +0000

Nu mi se pare deloc a fi tradiţie în cultura americană, altruismul şi ajutorul reciproc. Dimpotrivă cred că mai degrabă este încurajat individualismul şi competiţia acerbă.

Chestia asta cu mulţumirile (credits) este, cred eu, moştenită din industria cinematografică, unde pe roll-ul final sunt trecuţi toţi care au avut, cât de cât, o contribuţie la realizarea producţiei respective.

Americanii sunt în primul rând pragmatici şi chiar şi sentimentalismele lor se subordonează unor scopuri practice.

By: Paul

Paul — Fri, 19 Feb 2010 13:31:56 +0000

Un “multumesc” de la mine: multumesc ca mi-ai atras atentia asupra lui Gladwell, am fost pe site-ul sau si tematica pe care o abordeaza e fascinanta. Imi voi comanda cartile pe Amazon.

By: Loredana

Loredana — Fri, 19 Feb 2010 12:57:50 +0000

Insemnarea ta mi-a adus aminte de o carte citita recent – Puterea aprecierii (de Mike Robbins). Mi-a placut acea carte tocmai pentru ca s-a mulat pe o idee pe care o am si eu. Nimic nu e un dat – nici familia, nici prietenii, nimic. Multumesc e un cuvant mic, dar cu mari beneficii. Nimeni nu e obligat sa ajute pe cineva si sunt multi cei ce ajuta fara a cauta beneficii insa un multumesc primesc toti si apreciaza.

Pentru mine cei ce spun Multumesc intra intr-o anumita categorie, cei ce considera ca totul li se cuvine intra in alta.

Partea cu multumesc tine si de respect – pentru tine si cei din jur. E drept ca tine si de educatie – cea primita de mic copil sau macar cea dobandita in timp: in mod normal ar trebui sa iti doresti sa evoluezi si sa inveti lucruri bune de la cei din jur, nu?

By: alex_burlacu

alex_burlacu — Fri, 19 Feb 2010 12:37:46 +0000

RT @adrianciubotaru: [New Post] Succesul văzut prin recunoştinţa faţă de ceilalţi: http://www.adrianciubotaru.ro/succesul-v...

By: adrianciubotaru

adrianciubotaru — Fri, 19 Feb 2010 12:35:34 +0000

[New Post] Succesul văzut prin recunoştinţa faţă de ceilalţi: http://www.adrianciubotaru.ro/succesul-v...