scumpa faptura ratacita,ai citit :
“sa nu iei in desert numele Domnului”?
“Tata iarta-i caci nu stiu ce fac!”
si pe tine sa te ierte bunul Dumnezeu pentru hulele tale.
“caci intelepciunea oamenilor este o nebunie inaintea lui Dumnezeu”

parererile mele difera putin si nu am pretentia sa fie cineva de acord cu mine, dar ca si tine, am dreptul sa le emit:

1. nu sunt sigura ca Isus a spus ce a spus, din numeroase motive -a fost un gest voluntar si stia exact la ce se „inhama” si stia exact si pentru ce o face
2. Dumnezeu nu te paraseste niciodata! , singur omul este cel ce se poate lepada de EL, sau de sine, de propria sa divinitate/menire divina.
3. Era un iluminat care se putea desprinde foarte usor de ceea numim material/trup, dureri trupesti etc

4. tot eu am tupeul sa cred ca in desert a fost ispitit ceva mai tare -tot parerea mea!-

Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca
să fie ispitit de către Diavolul… Atunci
diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe
aripa Templului si I-a zis: Dacă Tu esti Fiul
lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este:
„îngerilor Săi va porunci pentru Tine si Te
vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbesti de
piatră piciorul Tău“. Iisus i-a răspuns: Iarăsi
este scris: „Să nu ispitesti pe Domnul
Dumnezeul tău “.

Matei 4, 1-7

5. parerea mea -si a altora mai intelepti ca mine- : nimeni nu poate lua asupra sa pacatele cuiva! . Si nici nu are sens. Nu in lumea asta, unde actioneaza legile karmice. Legile karmice sunt vazute de noi ca pedepse. Ele nu sunt decat lectii. Nu poti evolua daca nu inveti. Si niciodata nu vei invata indeajuns. Fiinte superioare noua inca invata. Din pacate noi nu putem invata decat prin legile ce tin de cauzalitate si dualitate. Asta e. Soarele nu rasare daca nu apune, bucuria e mai intensa dupa ce ai suferit mai tare etc. Ata ete. -Isus a vrut sa ne scape de povara pacatelor, mai precis de povara Perceptiei pacatelor, care ne tine pe loc in evolutia noastra. Isus a vrut sa ne invete empatia de exemplu.
A-ti lua cineva „pacatele” este in fapt a te priva de un istrument prin care spiritual ai putea evolua. Una din lectii ar fi de ex. A IERTA. Pe tine si pe ceilalti- e o lectie foarte grea. Si foarte usoara same time.

6. Isus uracios in ochii tatalui? Never! NIMENI nu va fi vreodata uracios in ochii Tatalui/Mamei. Tatal/Mama este Iubire absoluta. As vrea sa putem intelege si simti vreodata chestia asta. Atunci poate nu am mai vorbi despre simpatii/antipatii
Atunci poate am intelege indemnul „cresteti si va inmultiti”. Inmultindu-te INVETI si EVOLUEZI, inveti despre iubirea de fiica/fiu, despre iubirea mamei fata de pruncul sau, despre iubirea tatalui fata de fiul sau, inveti sa iubesti. Cea mai importanta lectie. Inveti despre cum este iubirea si mai ales despre cum NU este iubirea. Iubirea nu este uraciune si iubirea nu este parasire.

7. Diana, daca eu iti par poate antipatica asta nu inseamna ca nu tin la tine intr-un mod in care probabil nu il vei afla niciodata. Daca tu nu simti si nu percepi iubirea celorlalti nu inseamna ca nu esti iubita. Daca cineva nu te iubeste asa cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu esti iubit. Dumnezeu nu intoarce nimanui fata/spatele, niciodata. Perceptia noastra insa e atat de gresita…. Despre tot. In general. Din nefericire :-S

putem invata si din bancuri, asa, ca niste parabole. Ma refer la moralele de genu
Morala 1: Nu oricine te baga in rahat iti vrea raul. Morala 2: Nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele.

8. multumesc pentru sugestie. O sa iau aminte. Totusi, tot parerea mea: cred ca Isus era destul de mistic pentru vremurile sale bravo lui !
MISTICÍSM s.n. Credinţă în existenţa unor forţe supranaturale şi în posibilitatea omului de a comunica direct cu aceste forţe (prin revelaţie, intuiţie, extaz)

Si cred ca avea un spirit al umorului iesit din comun. Macar pentru asta mi-ar fi placut sa ii fiu contemporana.

9. Si in sfarsit, am un singur sfat/sugestie pentru tine si pentru restul lumii in care ma si includ :-p:
Trust your heart! Asculta-ti inima! Asculta-ti intuitia, instinctul! Filtreaza totul prin sufletul tau. Acolo este adevarul. TU esti calea, adevarul si viata! Asta e sfatul si sugestia mea! NOSCE TE IPSUM! Sau mai bine zis descopera-te pe tine insati! De la bucatica la sursa initiala! De la om la Dumnezeu!

peace!

nu vreau sa intru in polemici, insa diferenta de scriere se datoreaza strict diferentelor alfabetice dintre limbile vechi (avem iesous, ieshua… variantele cu “ie” au dat dublu “i” folosit actualmente si de ortodocsi).

pentru o mai corecta documentare, citeste aici: http://patratosu.wordpress.com/2007/05/30/oile-care-fac-vi-vi/

ma refeream la jurnalism pe Pamantul Nou, undeva dupa Apocalipsa. oricum, un pic mai departe decat ideea lui Adrian. insa si aici tot Biblia te scoate din ceatza. ultimele pagini, mai precis.

jez, daca citesti Noul Testament (recomand Evanghelia lui Ioan) fix la scena rastignirii, o sa intelegi la ce ma refer. sau n-a zis Isus: “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu pt ce m-ai parasit?”

pt a plati pacatele noastre, Fiul fara de pacat le-a luat in carca pe-ale noastre. s-a facut atat de uracios in ochii Tatalui care – Sfant fiind – nu poate suporta pactul, incat Acesta (chiar si pentru o clipa) si-a intors fatza. de la El, Fiul Sau.

eu zic ca mai putina mistica si mai multa aplecare spre crestinism, fie el catolic, orthodox sau protestant, nu ti-ar strica inainte sa emiti sugestii.

da’ ce conteaza, totusi??? poate ca se scrie Isus si se citeste Iisus sau invers… whatever …sunt doua vocale in fata, asta e clar…

intotdeauna ma minunez de unde porneste autorul si pana unde se ajunge cu comentariile. putem scrie o carte….

Explicatia asta imi va ramane in minte toata viata. Mi se pare senzationala, mai ales ca venea din gura unui mistic.

Pana la urma, e corect Isus sau Iisus?

Serios vorbind, pe ideea asta s-ar putea face un film despre un presupus fake Jesus actual, care are parte de o Rastignire de genul asta, pentru ca in final sa ne dam seama ca e chiar Jesus.

http://strangeandbeautifulworld.blogspot.com/2007/01/evanghelia-lui-jimmy.html

Diana, cred ca scapa ceva aici… despartirea Fiului de Tatal?

“jurnalismul” a fost un soi de profesie din vremuri stravechi, dar nu in sensul inteles de noi acum. atunci jurnalismul nu castiga din publicitate cred ca mesajul lui Adrian se constituie mai mult intr-un semnal de alarma decat intr-o descriere elucubranta a procesului daca ar avea loc in zilele noastre (parerea mea, poate ma insel)

pentru pasionatii de religie/ocultism/misticism/ mistere/adevar sau povesti, si pentru cei cu destula rabdare – iata un link la povestea spusa de insusi Lord Sananda -cum este el cunoscut printre “initiati”

http://www.mahatma.co.uk/sananda.htm