Vorba unui prieten care îşi lăuda candid abilităţile de negociere în cuplu:
“Eu am voie să ies de două ori pe săptămână la bere cu băieţii”
Azi, pe 5 mai, nu avem nevoie de voie de la nimeni. Azi, în mod evident, este Ziua Bărbatului. Comunitatea din jurul OBR Bergenbier s-a mobilizat exemplar în ultimul timp, au fost propuse hotârări, s-a votat cu spor, iar cele mai bune dintre aceste hotârări vor fi proclamate azi în Cartea Galbenă.
Proclamațiile vor fi făcute în 11 locații Bergenbier din România unde vor avea loc evenimente cu ocazia Zilei Bărbatului. Muzică, bere, distracţie şi o mare surpriză.
Cei care nu pot ajunge la marele eveniment sau pur şi simplu – Doamne fereşte! – aleg să nu sărbătorească, pot urmări totul live pe pagina de Facebook Bergenbier.
Doamnele şi domnişoarele nu sunt uitate, ele fiind îndemnate să ureze La Mulţi Ani bărbaţilor prin intermediul unei aplicaţii salvatoare.
Prin urmare, dacă mă vezi azi aici, trage-mă de mânecă pentru a sărbători, o dată pe an, o zi liberă:)
Unul dintre cele mai așteptate telefoane ale anului, Samsung Galaxy S III (cel puțin din ce am citit în urma lansării de zilele trecute, de la Londra) nu a dezamăgit.
Îmi place mult cum arată, îmi place că este mai mare, mi se par uimitoare unele tehnologii (încărcarea wireless, transferul de fișiere de la un telefon la altul doar prin atingerea lor), dar încă nu m-am plictisit de S II.
Se propovăduiesc peste tot poveştile de succes, se ridică osanele oricărei brume de reuşite, încât uităm că, uneori, şi înfrângerile scot ce-i mai frumos din oameni. Mă gândesc la acea vulnerabilitate care ne obligă să ne reconsiderăm paşii, la acele nereuşite care ne fac mai puternici şi acele experienţe care cântăresc mai mult decât orice premiu, orice cupă şi orice afacere încheiată.
E păcat că trăim într-o civilizaţie unde presiunea succesului cu orice preţ cântăreşte mai mult decât lecţiile învăţate din nereuşite şi din ar fi putut să fie. Vezi viaţa lui Tesla sau înfrângerea Barcelonei din semifinale. Sunt poveşti frumoase în tot dramatismul lor care conţin mai multe lecţii decât viaţa lui Edison sau prezenţa echipei Chelsea în finală.
Marile religii au semnificat orice înfrângere, au oferit sens oricărei neîmpliniri care transmite fragilitatea destinului uman, care povesteşte ceva din ideeathis life came so close to never happening. Şi, slavă Domnului, mai avem multe de învăţat din marile religii chiar şi atunci când miturile ne vorbesc doar în vise, în cărți sau în filme de duzină.
A fost o vacanță mai liniștită ca de obicei. Îmi place să alerg încolo și-ncoace, însă de această dată s-a nimerit ca lucrurile să fie mai așezate. Mă gândeam că voi face vreo 2.500 de km, însă mai mult de 1.500 n-am reușit să mă mișc.
Tocmai venise un lot nou de mașini Ford Focus 1.0 EcoBoost 125 CP., iar Vlad de la BDT, arătându-mi modelul din parcare, nu-și putea stăpâni bucuria.
“Ești primul care o testează, chiar sunt curios cum ți se va părea”
Citisem despre noul motor de 1L și nu credeam că va deveni atât de repede disponibil și în România. Mă gândeam că, în vară, într-o nouă călătorie prineuropa.ro, voi apuca să testez unul.
Acum, în curtea BDT, când am apăsat butonul Start, încercam să disting zgomotul motorului de ventilator.
“Parcă ventilatorul se aude mai tare, nu-i aşa?”
E vacanţă, nu-i un test drive, îmi spuneam în timp ce în timp ce pregăteam muzica de pe stick-ul de 4 giga. E vacanţă, dar nu pot să nu fiu curios de cum se mişcă o maşină de aproape o tonă şi jumătate propulsată de un motor de 1L pe care îl poţi aşeza pe o coală A4.
Până ieşi din Bucureşti, (mai precis, pe drumul peticit după ce Colentina îşi arată ultimele blocuri) îţi dai seama ce fel de suspensii ai la îndemână, iar până la intrarea în Urziceni, realizezi cum stă în curbe şi ce fel de demaraje poţi face.
Un motor silenţios, vioi şi mai zburdalnic decât cel întâlnit pe Focusul Sedan, cu aceeaşi cai la dispoziţie, dar fără propulsorul EcoBoost. Ştiu că este cel mai mic motor întâlnit în această clasă şi este o premieră Ford, dar la volan nu simţi decât o tehnologie care nu se chinuie deloc să livreze puterea promisă.
Am plecat, ca de obicei, vineri seara, pe un E85 aglomerat, cu mașina plină și cu gândul năucitor că în jur de 1 noaptea vom ajunge la destinație. A două zi, la 9 dimineaţa, termenul răcoase fusese scos din vocabular. Așteptam o vacanță de primăvară, însă aveam să suportăm temperaturi de luna iulie.
La Slănic Moldova, termometrul ajunsese la 26 de grade, aerul condiţionat lucra din plin şi îmi aminteam vag că abia în urmă cu două săptămâni mă încălzeam în maşină în dimineţi reci şi ploioase.
Slănicul a rămas aceeaşi staţiune montană din coada turismului românesc pe care o treci la capitolul “Cândva era o perlă a Moldovei”. Un loc frumos, dar cu o infrastructură care se degradează de la an la an. Îţi aminteşti că altădată parcul era plin şi că pe scările de la izvoare abia aveai loc de lume.
E un loc care se bucură de amintirea unor ani glorioşi, însă acum cu greu îmi pot imagina nişte tineri spunând:
“Hai să ne urcăm în maşină şi să mergem la Slănic Moldova!”
În aceeaşi zonă, câţiva kilometri în nord, se află Valea Uzului. Un mic lac de acumulare, o zonă pitorească, cu o infrastructură, să zicem, interesantă. Un bun prilej pentru colegii de drum care nu s-au abţinut să remarce suspensiile moi care contureză acel confort oferit de echiparea Titanium.
Ultima zi, dar prima din luma mai, am rezervat-o pentru o scurtă excursie pe litoral și cu un popas pe fugă la Cheile Dobrogei (unde mi-am propus să revin într-o călătorie viitoare.
La Corbu, unde ne-am oprit, caldura din zilele precedente s-a conturat în plină senzaţie de vară. Oameni pe plajă, oameni în mare, costume de baie şi bronzuri deja formate. Corbu – la 7 kilometri distanţă de Navodari – este mai mult sat decât staţiune, dar am impresia că în următorii ani va deveni un loc din ce în ce mai ambiţios.
Cu maşina parcată la 10 metri de noi, într-un loc unde nisipul scăpase de asaltul cochiliilor, mi-a trebuit jumătate de oră pentru a mă înroşi, a mă înnegri şi a căpăta un bronz pe care-l aşteptam abia în luna iunie.
Am făcut o mică oprire şi-n Mamaia (not my type), iar la cinci după-amiază eram pe drumul de întoarcere către Bucureşti. Cu o autostradă aglomerată, dar nu sufocantă, cu benzinăriile pline ochi de maşini, cu o caldură suportabilă doar prin sistemul de climatizare, n-am avut motive să ne plângem. Se încheiase o scurtă vacanță pe care o așteptam încă din zilele ploioase și friguroase găsite la Amsterdam.
Când, miercuri dimineața, am parcat în curtea celor de la BDT, am avut senzația c-am avut pe mână o mașină corectă (cum, de fapt, m-am obișnuit când e vorba de Ford). O mașină corectă în ce privește tehnologia prezentă, confortul creat și prețurile disponibile (vezi aici doar un exemplu).
Am reușit un consum de 7,8l/100 km, dar nu e motiv de panică. Cu mașina mereu plină și luată după doar 13 kilometri, cu aerul pornit cu generozitate, pe niște drumuri aglomerate și nu mereu europene, feed-back-ul oferit de mașină nu e motiv de laudă, dar nici nu-mi oferă motive să mă plâng.
O ultimă informație. Începând cu week-end-ul viitor, dealerii Ford dau drumul la o campanie numită Week-end-urile Ford ECODrive. Este un fel de program al zilelor porților deschise când pot fi testate ultimele modele Ford, inclusiv – proaspătul venit din fabrică – Ford Focus 1.0 EcoBoost. Despre care v-am povestit aici și alături de care mi-am făcut o frumoasă vacanță de 1 Mai.
Ştiu cât de bucuros era Toma când mi-a spus zilele trecute la telefon: “Duminică, sar cu paraşuta!”
Luni i-am citit povestea şi am avut din nou emoţii doar privind filmul cu săritura. Mi-am amintit ce experienţă unică poate fi un simplu salt.
Norocul nostru a fost întâlnirea cu băieții de la TNT Brothers care își fac treaba cu profesionalism și, rod al experienței și relaxării, mult umor. Așadar, vremea bună a revenit, iar dacă vrei să sari dintr-un avion, acum știi la cine să apelezi.
“Eu aș vrea să se întoarcă comuniștii”
Îmi observă privirea în oglindă.
“Aaa, dar eu sunt comunist! Nu cu Ceaușescu, ci comunismul ala de la mama lui, de la Marx.”
“Păi, ce are capitalismul?”
“Capitalismul, eu așa am învățat la școală și asta văd și acum, capitalismul este exploatarea omului de către om.”
