O insemnare de primavara
Posted by Adrian Ciubotaru on 29.3.2006
Ieri, primavara. Suna Radu. S-a deschis la Motoare, hai la o bere. Ma rad in graba si o tai. Ambuteiaj pe Stefan cel Mare. Exercitiu de rabdare. In spatele tramvaiului, niste muncitori in constructii. Unul mai tanar citeste o carte despre OZN-uri, unul citeste Libertatea, iar unul le da beep-uri inopinate. Se aude un telefon. Muncitorii se uita la mine. Nu l-am recunoscut, ii scosesem vibratia pentru poza de ieri. Alex, mai vii, in zece minute, sunt in piata Galati. Tramvaiul era in intersectie la Lizeanu, insa e ceva obisnuit si social acceptat sa minti cu cateva statii cand esti sunat de cei cu care ai intalnire. E un catalizator psihic al asteptarii. Cred ca e social acceptat pentru ca nu mi s-a intamplat/nu am vazut pe nimeni corectand distantele/statiile intr-o asemenea situatie.
O statie inainte de Armeneasca, cateva stradute mici, Ambasada Americana, Terasa Actorilor plina, Motoare (e o terasa deasupra Teatrului National – pentru cititorii din provincie), bere se consuma din Laptarie. Atmosfera misto, fete frumoase, lume ok. La masa, Radu, stimata curtezana, Alex (tocmai pleca), varul lui Radu de la Antena, o tipa, doi tipi si inca un tip. Moldoveni, ala, ala si ala, glume locale, sicanari. Hai Steaua. In spatele nostru, un grup de fete, cea mai urata dintre ele radea zgomotos, iritant. Discutii de televiziune, ala e la Antena, aia e la OTV etc si etc. Vad o fata frumoasa in bluzita larga alba, sapca a la Fidel Castro si pantaloni de aceeasi culoare cu sapca (un fel de grena, maro spre rosu, nu stiu). Am chef sa agat o fata, le spun. Varul lui Radu, hai ca vin si eu. Mergem si cautam fata. O gasim la o masa, e cu inca o fata si un baiat. Buna (zambet), eu sunt Adi, se prezinta si varul lui Radu, stateam la masa si te-am observat trecand…, stiti, nu sunt intr-o dispozitie buna, stau cu prietenii mei la masa, stai linistita, nu va deranjam, doar doream sa-ti spunem ca te-am remarcat, e bine sa afli ca cineva te remarca dintr-o multime, nu-i asa?, da, insa sunt cu prietenul meu si avem niste probleme (tipul era asezat in cealalta parte a mesei si a inceput sa se incrunte usor doar dupa ce tipa i-a declinat statutul). Am facut cunostinta si cu el si cu fata cealalta, am mai spus doua vorbe si am plecat urandu-le o seara buna, ceva acolo. Nu mi-a placut, simteam ca am fi putut scoate mai mult din situatia asta, chiar daca tipa era dispozitia cutare/cuplata (!?) cu cutare. Plus ca mereu mi-a lasat un gust amar politetea de dupa o nerealizare (un interviu ratat, un agatat esuat, un refuz anume etc si etc) si mi se intampla des sa-mi blestem bunul simt ce-mi eclipseaza instinctele de vanator. O usa pastreaza amintirea celor care au fortat-o, nu pe a celor care au ciocanit cu eleganta.
Mai tarziu a aparut si jolly setat pe frecventa unor draci, o bere, doua tigari si-l aud pe tipul (peste 30 de ani) din coltul mesei cum spune ca a tine un blog este un act de exhibitionism, am auzit ceva de Freud, jolly contra-argumenteaza, intervin si eu, intervine si Radu, se ajunge la tu cati prieteni ai, ai prietena, cati ani ai, te compatimesc ca n-ai prieteni, jolly ii spune ca e nepoliticos si-l face frustrat dupa ce ne facuse pe noi frustrati, virulenta lui trebuia sa vina de undeva (mai tarziu am aflat de unde). Il mai aud pe tip, de ce sa conteze pentru tine parerea unor prosti de pe net, il simt pe jolly cum se enerveaza si bate din picioare, imi aprind o tigara si nu mai spun nimic. Radu, rabdator, incepe sa-i explice cum a ajuns el sa-si tina blog. Sunt multumit de mine ca am stiut sa ma opresc dintr-o discutie cu cineva incapabil de a intelege niste idei simple. Nu este practic sa consumi calorii vorbind in gol. Radu a avut mai multa rabdare cu tipul in cauza (nu esti bun de negociator, mi-a spus mai tarziu), insa nu cred ca poti vinde orice catre oricine, exista un target anume. Si, mai mult, incerc sa ma feresc de justificari care m-ar pune pe mine in situatia ingrata de a accepta ca altcineva sa decida limita normalitatii. Eu sunt cel normal, noi suntem cei normali, iar ceilalti ar trebui sa suporte complexul justificarii.
Act as if e un genial indemn de marketing. Poarta-te ca si cum! Poarta-te ca si cum dintii tai strambi statueaza ideea de dinti frumosi. Poarta-te ca si cum tu ai inventat mersul, imbracatul si sexul intr-un anumit fel. Fumeaza Viceroy ca si cum Dumnezeu ar fuma Viceroy. Poarta-te ca si cum aerul tau personal este o descoperire culturala pentru ceilalti. Act as if – ce tine de o anumita inteligenta emotionala – este una din explicatiile succesului mediocritatii.
Ajuns acasa, m-am uitat la Great Expectation si Lemony Snicket’s A Series of Unfortunate Events (il recomand mai ales fetelor) si cam atat.
P.S.: Sper ca mi-a iesit o insemnare mai putin impersonala si cu un iz de primavara.
Random Posts
uite-l mah unde era ! hai sa traiesti!
ti-am zis ma ca eshti pocit? :>
sa nu facem diskriminari, ala e film si de fetitze si de baietzei
hai sa traiesti si tu, piciule
tuvia, e un film numai pentru fetite caci nu l-as recomanda la o bere cu baietii:)
si great expectations? e pentru domnisoare?:D
hai ca ti-a tras-o indaa
)
great expectations e destul cunoscut, n-are nevoie de recomandare:)
uite k eu-s o fetitza care, desi nu mi-a placut’, a vb cu baietzei extaziatzi de filmu asta…la bere
ţi-a ieşit