Comments on: Mother writing on ice http://www.adrianciubotaru.ro/mother-writing-on-ice/ relax, you have plenty of time Wed, 08 Feb 2012 21:24:04 +0000 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.1.2 By: Iulian Leru http://www.adrianciubotaru.ro/mother-writing-on-ice/comment-page-1/#comment-48144 Iulian Leru Fri, 22 Jun 2007 07:26:12 +0000 http://www.adrianciubotaru.ro/2007/06/20/mother-writing-on-ice/#comment-48144 si revin nush cand e datat textu din poza, dar mi-au placut mult alea de pe pagina aia obosita de la nushce provider.. pe care i le-am dat la citit lu tatulici dca-tz vine sa crezi, lol. si revin

nush cand e datat textu din poza, dar mi-au placut mult alea de pe pagina aia obosita de la nushce provider.. pe care i le-am dat la citit lu tatulici dca-tz vine sa crezi, lol.

]]> By: Iulian Leru http://www.adrianciubotaru.ro/mother-writing-on-ice/comment-page-1/#comment-48143 Iulian Leru Fri, 22 Jun 2007 07:22:19 +0000 http://www.adrianciubotaru.ro/2007/06/20/mother-writing-on-ice/#comment-48143 pardon, definirea definitiei definitorii a fost definita. de la caldura.. pardon, definirea definitiei definitorii a fost definita. de la caldura..

]]> By: Iulian Leru http://www.adrianciubotaru.ro/mother-writing-on-ice/comment-page-1/#comment-48142 Iulian Leru Fri, 22 Jun 2007 07:20:23 +0000 http://www.adrianciubotaru.ro/2007/06/20/mother-writing-on-ice/#comment-48142 oedip, definitia definirii definitorie a fost definita evergreen, oldies sau hot hits.. imi aduc aminte de marketing: fiecare produs satisface o cerere. Painea si vinul de ex sunt evergreen. Dar forte malefice vor promova mereu perisabilitatea, si de aceea e important sa lovim la cap si cu putere. Triasca berea! oedip, definitia definirii definitorie a fost definita

evergreen, oldies sau hot hits.. imi aduc aminte de marketing: fiecare produs satisface o cerere. Painea si vinul de ex sunt evergreen. Dar forte malefice vor promova mereu perisabilitatea, si de aceea e important sa lovim la cap si cu putere. Triasca berea!

]]> By: Z http://www.adrianciubotaru.ro/mother-writing-on-ice/comment-page-1/#comment-48135 Z Thu, 21 Jun 2007 23:33:49 +0000 http://www.adrianciubotaru.ro/2007/06/20/mother-writing-on-ice/#comment-48135 Si parazitii parvin. Si parazitii parvin.

]]> By: oedip http://www.adrianciubotaru.ro/mother-writing-on-ice/comment-page-1/#comment-48129 oedip Thu, 21 Jun 2007 11:35:25 +0000 http://www.adrianciubotaru.ro/2007/06/20/mother-writing-on-ice/#comment-48129 Nu că vreau să te contrazic, textul din jpg e real, dar în legătură cu blogurile (mai ales cele numite personale), şi nu ştiu dacă n-am mai avut cumva discuţia asta, tind să cred că imputul cititorului e relativ nesemnificativ. Adică ce să aştept eu de la cititorii mei, spre exemplu ştiu că şi tu mă citeşti uneori, care nu ştiu despre mine mai nimic?! Noi doi ne-am întâlnit, am povestit diverse, dar nu am intrat în intimităţi ca tu să poţi realiza, măcar în proporţie de peste 50 procente, ce anume mă frământă pe mine când pun un tag cu Adio Blodic. Iar asta nu e un fel de reproş, să nu mă înţelegi greşit, e doar o stare de fapt, cred eu normală până în momentul de faţă. Sunt convins că more or less ai perspicacitatea necesară ca să intuieşti nişte probleme, să spunem, vag... adică, citindu-mă până acum poate ai realizat o parte din "misterul" blogului meu. Dincolo de filmuleţe, sau alte nimicuri, stau nişte texte, care pentru mine nu sunt texte, ci, vorba lui Boudleaire, sunt "inima mea revelată", din care poate nici eu nu înţeleg mereu totul, dar mă chinui, prin expresie, să înţeleg. După această paranteză, luată doar ca exemplu, ideea e că blogul devine un spaţiu în care lucrurile nu o să stea doar alb-negru. Textele nu vor fi doar evergreen or everfade (nu ştiu care să fie antonimul). Sunt texte care dau momentului o notă ce poate mâine se schimbă, dar ce e rău în asta când vorbim de oameni. Accesul la spirit ne dă, cred eu, dreptul la schimbare. Nu marşez şi nu voi marşa niciodată pe "încremenirea în proiect" (reinterpretabilă desigur). De aceea rămâne în cazul acestor bloguri doar ideea de scriitură din spatele textului postat. Pentru mine e ceva, pentru tine, sau alţii, altceva. Aici intrăm în conjuncţie. Calitatea de evergreen e posibilă în momentul în care poţi decoda textul în cheie personală şi uiţi că acolo pote să stea altceva. Reţii ideea ta din text şi nu ideea mea, pe care eu însumi o ascund prin text, o ocultez. Unul din link-urile date de tine trimite la reţete pentru evergreen, ceea ce mi se pare o aberaţie, şi o cât se poate de proastă întâlnire cu "falsitatea" unui text scris. Când asumi principii de scriere a unui text cred că decaţi nu doar în ochii celor puţini care se prind, dar, dacă eşti onest, în ochii tăi în primul rând. Cum pot eu să produc simboluri relativ universale, pentru cei care mă citesc, şi să nu mă simt ca pula pormă?!!! Şi ce sens are să mă chiui să fac asta. Eu nu cred că tu faci asta. Ceea ce tu cred că pui în textele tale este ceea ce te frământă, ceea ce-ţi stă pe crir şi mori de nerăbdarea de a dubla locul acelui lucru pentru a-ţi înjumătăţii sarcina, greutatea lui. Pentru tine e greu, pentru mine, sau altul, e fix pix. Asta uneori, atunci când eu sau altcineva poate să spună despre un text al tău: ăsta nu e un exemplu de evergreen. Însă pentru tine este! Adevărul, dacă merită să asumăm acest criteriu incert, o să fie la mijloc. Dacă eu dau o piesă, prezentată sub forma unui clip de pe YouTube, lumea o să vadă încă un filmuleţ lângă sute de alte posturi cu filmulteţe. Dar poate că în acea piesă şade un cuvând sau o expresie care la momentul respectiv a fost cheia de ordonare a unei vaste experienţe din trecutul meu. Pentru mine este şi nu este doar un nou filmuleţ. MIe-mi spune ceva, ţie-ţi poate spune că am mai pus 3 posturi not-so-green-tomorrow. Pentru mine însă e cheia care în acel moment a dat consistenţă unui set de simboluri şi fapte, amintiri şi iluzii, cu care sunt blestemat, sau fericit, să trăiesc. M-am aberat deja cam mult... nu ştiu ce o să se priceapă din asta... Mă bucur totuşi că ai revenit ;) Nu că vreau să te contrazic, textul din jpg e real, dar în legătură cu blogurile (mai ales cele numite personale), şi nu ştiu dacă n-am mai avut cumva discuţia asta, tind să cred că imputul cititorului e relativ nesemnificativ. Adică ce să aştept eu de la cititorii mei, spre exemplu ştiu că şi tu mă citeşti uneori, care nu ştiu despre mine mai nimic?! Noi doi ne-am întâlnit, am povestit diverse, dar nu am intrat în intimităţi ca tu să poţi realiza, măcar în proporţie de peste 50 procente, ce anume mă frământă pe mine când pun un tag cu Adio Blodic. Iar asta nu e un fel de reproş, să nu mă înţelegi greşit, e doar o stare de fapt, cred eu normală până în momentul de faţă. Sunt convins că more or less ai perspicacitatea necesară ca să intuieşti nişte probleme, să spunem, vag… adică, citindu-mă până acum poate ai realizat o parte din “misterul” blogului meu. Dincolo de filmuleţe, sau alte nimicuri, stau nişte texte, care pentru mine nu sunt texte, ci, vorba lui Boudleaire, sunt “inima mea revelată”, din care poate nici eu nu înţeleg mereu totul, dar mă chinui, prin expresie, să înţeleg.
După această paranteză, luată doar ca exemplu, ideea e că blogul devine un spaţiu în care lucrurile nu o să stea doar alb-negru. Textele nu vor fi doar evergreen or everfade (nu ştiu care să fie antonimul). Sunt texte care dau momentului o notă ce poate mâine se schimbă, dar ce e rău în asta când vorbim de oameni. Accesul la spirit ne dă, cred eu, dreptul la schimbare. Nu marşez şi nu voi marşa niciodată pe “încremenirea în proiect” (reinterpretabilă desigur). De aceea rămâne în cazul acestor bloguri doar ideea de scriitură din spatele textului postat. Pentru mine e ceva, pentru tine, sau alţii, altceva. Aici intrăm în conjuncţie. Calitatea de evergreen e posibilă în momentul în care poţi decoda textul în cheie personală şi uiţi că acolo pote să stea altceva. Reţii ideea ta din text şi nu ideea mea, pe care eu însumi o ascund prin text, o ocultez.
Unul din link-urile date de tine trimite la reţete pentru evergreen, ceea ce mi se pare o aberaţie, şi o cât se poate de proastă întâlnire cu “falsitatea” unui text scris. Când asumi principii de scriere a unui text cred că decaţi nu doar în ochii celor puţini care se prind, dar, dacă eşti onest, în ochii tăi în primul rând.
Cum pot eu să produc simboluri relativ universale, pentru cei care mă citesc, şi să nu mă simt ca pula pormă?!!! Şi ce sens are să mă chiui să fac asta. Eu nu cred că tu faci asta. Ceea ce tu cred că pui în textele tale este ceea ce te frământă, ceea ce-ţi stă pe crir şi mori de nerăbdarea de a dubla locul acelui lucru pentru a-ţi înjumătăţii sarcina, greutatea lui. Pentru tine e greu, pentru mine, sau altul, e fix pix. Asta uneori, atunci când eu sau altcineva poate să spună despre un text al tău: ăsta nu e un exemplu de evergreen. Însă pentru tine este! Adevărul, dacă merită să asumăm acest criteriu incert, o să fie la mijloc.
Dacă eu dau o piesă, prezentată sub forma unui clip de pe YouTube, lumea o să vadă încă un filmuleţ lângă sute de alte posturi cu filmulteţe. Dar poate că în acea piesă şade un cuvând sau o expresie care la momentul respectiv a fost cheia de ordonare a unei vaste experienţe din trecutul meu. Pentru mine este şi nu este doar un nou filmuleţ. MIe-mi spune ceva, ţie-ţi poate spune că am mai pus 3 posturi not-so-green-tomorrow. Pentru mine însă e cheia care în acel moment a dat consistenţă unui set de simboluri şi fapte, amintiri şi iluzii, cu care sunt blestemat, sau fericit, să trăiesc.
M-am aberat deja cam mult… nu ştiu ce o să se priceapă din asta…
Mă bucur totuşi că ai revenit ;)

]]>