ai dat insa un citat acolo “fericiţi cei săraci cu duhul”, care este, din nefericire, foarte prost interpretat de majoritatea oamenilor. Fiind o buna cunoscatoare a Bibliei, pot sa iti spun pe scurt ca Isus nu preaslavea prostia, ci se referea la cei ¨insetati de lucrurile spirituale¨, sau saraci in lucrurile spirituale, fiindca ei urmau sa primeasca mai mult. Nu ma intind aici cu explicatiile, ca postul este despre altceva, dar avand in vedere ca pari un tip destept, nu puteam sa nu intervin in acest aspect care s-a popularizat eronat din cauza ignorantei sau superficialitatii celor care au ¨pus pe piata¨ explicatia.

Era ieri când priveam pe fereastra taxiului. Blocurile. Străzile. Mizeria. Mă gândeam că toată această dezordine reprezintă o reflexie a lipsei de ordine în gândurile oamenilor. Se zice că omul sfințește locul. Cred că ar trebui definit mai bine cuvântul “sfințeste”. Mi-am amintit de filmele orientale (gen Karate Kid). Nu era întâmplător faptul că un discipol începea învățarea secretelor artei prin multă ordine și curățenie. Actul în sine, de a curăța și pune în ordine, dăruiește o posibilitate de a putea învăța să faci asta și la nivel mental(interior) odată ce ai invățat să o faci în mediul înconjurator (exterior). Sau poate era doar un act simbolic cu scopuri de umilire a discipolului? Tu ai făcut armata? )

Osho spunea într-unul din fragmentele sale că maestrul nu trebuie imitat ci înțeles. Iar atunci când au fost urmate dogme și reguli nepotrivite individului o mare contradicție s-a născut în acea ființă. A crea o contradicție echivalează cu a crea un iad. Un individ poate fi numai el însuși. Iar pentru a fi un individ (indivizibil), o unitate, o armonie trebuie să înțeleagă nu să imite. O persoană inteligentă învață, înțelege și urmează lumina proprie ce ia naștere din acea înțelepciune.