Oamenii sunt rareori răi cu bună știință. Mulți sunt răi din tot felul de motive meschine, însă răutate pură (când știi că ceea ce faci e rău) nu am întâlnit până acum și sper să nu întâlnesc.
Oamenii sunt răi dintr-o sensibilitate care cândva, cumva a fost rănită, iar resentimentele pornite de aici le regla mult timp comportamentul. Răul vine dintr-o slăbiciune care nu a fost mângâiată la timp și parcă transmite mesajul unui iubiri pierdute:
“Dacă, la un moment dat, aș fi simțit că sunt iubit și apreciat, acum nu aș mai fi atât de plin de răutate.”
Astfel, o mulțime de probleme pot fi rezolvate dacă oamenii sunt sinceri cu ei înșiși (avem atât de mult iluzii despre noi înșine!) si apoi acționează în direcția acestei sincerități, chiar dacă de multe ori această sinceritate de sine nu este tocmai confortabilă.
interesanta abordare a problemei, vine ca o revelatie.
insa nu inteleg ultimul paragraf. daca altii sunt cei care ne provoaca ranile din care se nasc resentimentele ce ne fac rai, cu ce ne ajuta sa fim sinceri cu noi insine? cred ca ar trebui sa fim mai atenti unii cu ceilalti, nu?
Ceilalți pot prilejui, încuraja și adânci rănile noastre, însă, într-un final, responsabilitatea efectelor (resentimentele, răutatea) ne aparține.
Întrebarea ar fi: Ce facem noi cu rănile pe are ceilalți ni le provoacă, uitând rănile pe care ni le face singuri?
E interesant de discutat de ce dintr-o copilărie grea, unii scot crime, iar alții opere de artă.
Ca de obicei, ne propui teme ample în cuvinte puţine…1 Sinceritatea cu sine presupune un grad de detaşare peste medie; e prea greu să accpetăm că nu suntem aşa cum ne închipuim,dorim, tânjim să fim. 2:răutatea, ca şi violenţa este o emanaţie(ţineţi minte expresi?) a fricii…ne temem de ce nu cunoaştem, pentru că nu putem controla ce nu cunoaştem…şi atunci anulăm prin orice mijloc această primejdie
Si cat de des o facem…
Nu ai întalnit tu, dar să ştii că sunt destule “persoane rele” la ora actuală în Romania.. Poţi face cuiva rau foarte usor, dar un bine mai greu.. 😉 Re!
Totuşi, iluziile despre noi înşine ne ajută uneori. Când ne facem iluzia că suntem mai buni decât în realitate, ne ajută chiar să devenim mai buni.Sigur, depinde şi de fire, de caracter, de educaţie, de experienţă.
In aceasta privinta , eu vad lucrurile altfel.Omul e rau de la natura lui.Pe masura ce timpul trece , incearca sa corecteze acest rau (mai mare sau mai mic)Corectarea vine in functie de mediul in care acest copil se dezvolta iar mai tarziu devine acel om care face bine sau rau semenului sau.Omul este predispus spre rau. Mult mai lesne este atras de rau decat sper bine(nu are rost sa exemplific pentru ca fiecare dintre noi am trecut pe langa aceasta situatie)Aceasta este o tema care cred ca trebuie abordata din mai multe puncte de vedere . Natura umana e complicata
true 😉
de aici si comentariile usor rautacioase de tip: ” ce, ma! nu te-a iubit ma-ta cand erai mic?”
Pingback: «360° of Life»