Fumatul este dependenţa de o proastă imagine de sine
Posted by Adrian Ciubotaru on 9.3.2009
Am fumat fără oprire din primăvara lui 2000 până în primăvara lui 2009. Am fumat noua ani fără întrerupere mai mult de un pachet pe zi. Am trecut de la Winchester la L&M, prin Derby şi R&M, prin patru ani de facultate, cu Lucky Strike şi cu Marlboro.
Cititorii mai vechi ştiu că acum câţiva ani, partea de sus a acestui blog conţinea pe subsemnatul cu o ţigară în gură. Unii prieteni chiar glumeau că nu mi-au văzut nicio poză în care să nu am o ţigară, iar unii dintre ei ştiau pe cine încercam să imit prosteşte.
Am început 2009 cu gândul să mă las de fumat, a urmat apoi o perioadă în care n-am mai fumat în cameră, însă momentul final îl tot amânam. Am citit apoi articolul lui Buddha, i-am cerut cartea lui Allen Carr (pe care n-am terminat-o de citit), iar acum o săptămâna am aruncat ultima ţigară.
Cartea am păsat-o mai departe lui Dan Dumitrescu (Dan m-a încurajat când a trebuit, iar acum la rândul meu îi urez succes!), iar eu am început prima săptămână de nefumător.
Am trecut prin următoarele situaţii:
- întâmplare cu mulţi nervi
- ieşire la bere
- situaţie socială cu nouă fumători într-o cameră timp de câteva ore.
şi nu am simţit nicio luptă cruntă cu mine însumi pentru a nu fuma.
În ultimele luni m-am lovit de toate prejudecăţile care zburdă liber (şi asumate necritic) în jurul acestui prost obicei:
“Primele trei zile sunt cele mai grele”
“Prima săptămână este cea mai grea”
“Să te văd în două săptămâni!”
“Să te văd după o lună”
“Nu-ţi vine să te urci pe pereţi?”
“Când m-am lăsat, prietenii m-au rugat să mă apuc din nou. Devenisem nesuferit.”
Dimpotrivă, am devenit mai calm.
Nu este nevoie de multă voinţă pentru a nu mai fuma, este nevoie doar de o asumare corectă a imaginii de sine.
Eu îmi făcusem iluzia că fumatul îmi da o aură anume şi, mai grav, mă îmbibasem de ideea falsă că fumatul mă ajută să meditez, mă ajută la concentrare.
Farmecul meu personal (puţinul cât există) nu depinde de ţigară, iar dacă e să fiu genial (puţinul cât sunt), sunt şi fără ţigară.
Am realizat subtil şi frumos că nici măcar nu-mi plăcea să fumez, iar acest lucru a contribuit mult la alegerea metodei uşoare.
Dacă îţi imaginezi că ai nevoie de multă voinţă pentru a te lăsa de fumat, vei consuma multă energie în actul renunţării şi vei rămâne cu gândul iluzoriu că ai renunţat la ceva, că ai sacrificat ceva, că o anumită plăcere a vieţii îţi va fi refuzată pentru totdeauna.
N-am sacrificat nimic, ci am ales să mă simt mai bine şi mai sănătos. Poate sună că şi cum am descoperit o formulă miraculoasă, însă am găsit doar un mijloc mai responsabil de-a mai purta faţă de mine însumi.
Amânasem atât de mult timp să mă las de fumat pentru că mi se crease imaginea calvarului de după:
“O să-ţi fie foarte greu, ai să vezi!”
“Eşti dependent, o să te laşi greu de tot.”
Îmi închipuiam o luptă teribilă şi aşteptam momentul potrivit, însă nu nicotina era problema, ci dependenţa de o proastă imagine de sine.
Mă ajută mult conştientizarea faptului că pariul meu cu nefumatul este doar un mic fragment dintr-un pariu mult mai mare cu mine însumi. Un pariu care e mai larg decât sănătatea mea fizică sau o mai bună imagine socială.
Random Posts
Comments
Powered by Facebook Comments
@adrianciubotaru l-am citit si p-al tau si p-a’lu’ @copolovici si @buddhabar . N-am avut succes. Poate tre’ sa le citesc de mai multe ori ?
@axincornel hai, recunoaşte, al meu te-a impresionat cel mai tare…
felicitari!
puteam sa jur ca esti fumator(inca)
si prin sectiunea video am vazut fum de tigara parca
oricum bv tie…it’s a really bad habit
si eu ma gandesc la sanatate de fiec data knd imi aprind o tigara…mi-am impus o varsta la care sa nu mai fumez deloc…poate ma las si mai devreme dar atunci ma las orice ar fi
app..nelegat de asta…cum a fost la nunta?
as citi un articol scris de tine cu impresii despre nunta si obiceiurile ei la noi
In w-e la nunta am cunoscut pe cineva care s-a lasat de fumat citind articolul asta: http://www.adrianciubotaru.ro/fumatul-es...
@axincornel trebuie sa mai cresti
Cand va veti hotari sa reuntati la “placerea” de a fuma,va asteapta o echipa de sprijin aici :
http://www.stopfumatul.ro/forum/index.php
[pentru cine nu stia] Cum m-am lasat de fumat: http://www.adrianciubotaru.ro/fumatul-es...
congrats
si taica-miu s-a lasat dupa mult mai multi ani. timp in care a ajuns sa fumeze dimineata la 6, iarna pe zapada 
).
nefumatori ftw
)
@adrianciubotaru same here! doar ca eu am citit cartea la cateva zile dupa ce am renuntat la fumat.
eu am fumat 12 ani. de la 15 ani pana la 27. media a fost un pachet pe zi, inca din prima zi. am adorat sa fumez si ador asta in continuare, exact pentru motivele pe care le-ai expus si tu in blog.
am aproape 5 luni de abstinenta, m-am lasat pe 18 iunie, eram la Albota, popas inainte de intrare pe autostrada, cu prietenul meu cel mai bun, mi-am aprins o tigara si i-am zis ca e ultimul pachet.
din pacate, motivul care m-a determinat este foarte trist. cu o zi inainte il vizitasem pe tata care e bolnav de cancer la plamani in metastaza.
era pentru prima data cand il vedeam de cand i-au depistat boala. am fost ingrozita de ceea ce am vazut. si abia atunci am realizat cat de nocive sunt. informatia pe care o primim referitor la daunele provocate de fumat, este extrem de vaga. se fac campanii, au pus poze infioratoare pe pachetele de tigari etc. dar credeti-ma ca nu realizezi cat de grav este, decat atunci cand vezi efectul cu ochii tai.
acum doua saptamani mi-am vizitat tatal din nou. el locuieste in Hunedoara. era aproape incapabil sa gaseasca puterea sa se mai dea jos din pat, cu toate astea s-a ambitionat in prezenta mea sa fumeze o tigara… a fost incredibil!
nu mai vreau sa mai fumez pentru nimc in lume. cu toate ca mi-e pofta uneori. acum, toamna, mi-e cel mai greu. asociez toamna cu fumatul din mai multe motive.
mi se par oribili toti oamenii care fumeaza, ii gasesc atat de urati si caraghiosi, dar mai ales, mi se par urate si vulgare femeile care fumeaza. mi-e groaza cand ma gandesc nu numai cum aratat cu tigara in gura, dar mai ales cum miroseam, cum nu le era scarba iubitilor mei sa ma sarute etc.
chiar daca mai simt uneori pofta sa fumez, stiu ca e doar la nivel psihic. nu e un mit faptul ca primele 3 zile sunt cele mai grele. nicotina, substanta care da dependenta, se elimina din organism in proportie de 90% in primele 48-72 de ore, iar restul, pe parcursul unei luni. de aceea, daca ai trecut prima luna, esti salvat.
te felicit, Adrian, pentru decizia ta!
Am citit si eu ieri abia cartea lui allen carr, n-am vrut s-o termin dar nu m-am mai putut opri… m-a pus pe ganduri serios si vreo 4 ore dupa n-am mai fumat. Allen Carr zice ca tre’ sa’ti alegi tu momentul si cum m-am gandit ca se apropie sarbatorile am zis sa aman pana dupa. Din articolul tau reiese ca in prima faza n-ai fumat in camera, deci nici tu n-ai luat decizia pe loc. Cand practic a fost momentul “ultima tigara” ? Ti-ai stabilit o zi anume sau pur si simplu ti-a venit brusc? Astept raspunsul tau cu interes.
Well… Felicitari…
Si eu m-am lasat, acum aproape 2 ani… dupa vreo 20 de ani de fumat… Bagam cam 2-3 pachete pe zi in ultima perioada. Intr-adevar, tine numai de tine. Nu are legatura cu nici o carte, cu nici o parere a celor din jur, este doar in tine. Cand te-ai convins ca asta iti doresti, asta faci. Singura persoana care poate sa iti “puna bete-n roate” poti fi doar tu.
Din experienta proprie iti pot spune ca vei ramane fumator mult timp… psihic.. Eu si acum visez noaptea ca fumez. Dupa o perioada te obisnuiesti si cu asta.
Oricum, felicitari din nou.
M-am lasat dupa 7 ani o perioada de 3 luni pur si simplu si nu e greu deloc, conteaza sa ai ocupatii mai interesante si m-am reapucat dintr-o prostie, ideea e ca ma pot lasa oricand si o voi face definitiv, momentan nu vreau. Normal ca tine de la persoana la persoana, cum vad ei tigara, unii o vad ca pe un drog intr-adevar, altii ca pe o simpla chestie la care pot renunta oricand.
am ajuns pe siteul tau datorita lu’ leapsa
)) si tot citesc..
si eu m-as lasa de fumat, totusi… imi place atat de mult… aici e problema mea, nu ma ajuta la concentrare, nu ma ajuta la nimic.. doar imi place. fumez singura, nu sunt tentata sa fumez mai mult cand sunt cu prieteni sau in mediu de fumatori, atunci chiar nu fumez prea mult. eu …fumez singura, savurez tigarile… cum as putea sa renunt? ugh… complicat
daca vreti sa va lasati de fumat este nevoie de o metoda eficienta. Informatii pretioase despre cum puteti sa va lasati de fumat gasiti la adresa: http://spunenufumatului.wordpress.com/about/
ati schimbat din text?
bravo.
tot cu allen carr si eu. dupa 15 ani de fumat 1,5 p pe zi
Bravo Adriane. Este o realizare. Eu m-am lasat de fumat acum 3 ani, iar sotul meu acum 8 luni, dupa ,ai bine de 10 ani. Parintii mei tot acum 3 ani, dupa mai bine de 25 de ani. Parerea mea este ca nu exista o reteta speciala de urmat in a te lasa de fumat si nici un timp specific. Aceste 2 variabile apartin fiecarui fumator in parte. Greutatea este in a trece prin toate tabieturile de fiecare zi (cafeaua, ziarul, berea/sucul cu prietenii) fara a fuma. Dupa care totul intra in normal. Noi oamenii, la origine, nu fumam. Este o adaugire nefireasca si nesanatoasa. In momentul in care renuntam la ea, viata noastra merge inainte … normal. Nu putini fosti fumatori am intalnit care isi pun aceata problema: nici nu mai stiu cum era inainte cand fumam. Cand aveam timp?
Orice dependenta este o compensare a ceva ce lipseste sau este in exces, fie o imagine de sine proasta, fie o forma de autodistrugere, fie o modalitate prin care sa-i pedepsim pe ceilalti, etc. in momentul in care descoperi ce se ascunde in spatele comportamentului repetitiv, adica simbolul dependentei, sensul sau personal, atunci lucrurile devin simple. Nu trebuie decat sa inlocuiesti un lucru cu altul, pentru ca, sa fim seriosi, toti suntem dependenti de cate ceva, doar ca acest lucru nu trebuie sa ne omoare…
ok..aceeasi experienta traita amu’ sase anii..inca dureaza, cu mici tradari de pipa.. mata, dupa un an, cum esti?
Ai perfecta dreptate. Eu m-am lasat anul trecut in martie si a fost foarte simplu. Toata lumea ma felicita pentru ” marea reusita” de parca as fi facut cine stie ce descoperire epocala.Acum se pare ca imi enervez toti prietenii cand le spun ca nu mai suport fumul de tigara, si nu sunt ipocrita, dar dupa cel putin 14 ani de fumat intens chiar nu mai suport sa intru intr-un loc de unde sa plec mirosind groaznic.
Bravo tie, ai facut o miscare inteleapta!
Salut . Eu am fumat de mic copil.Am incercat sa renunt la tigari dandu-mi seama ca nu este deloc benefic organismului dar nu am reusit . Ma lasam pentru maxim o saptamana si apoi reveneam iar la vechiul obicei … fumatul .Spre sfarsitul anului trecut am avut o raceala care nu mai trecea si am facut niste analize si mi-a descoperit pneumonie interstitiala iar la radiografie plamanul meu nu arata prea bine.Atunci am inteles ca trebuie neaparat sa ma las de fumat dar nu prea stiam exact cum sa fac.Un prieten mi-a recomandat un produs natural Noni de care el a auzit la Tv.M-am hotarat sa-l incerc si va pot spune ca a facut minuni in cazul meu .M-am lasat de fumat si m-am simtit si foarte bine !
Dupa 15 ani de fumat de 2-3 pachete pe zi, am renuntat brusc, intr-o zi, fara nicio sugestie. Nu am citit nicio carte. Am stins o tigara la jumatate si mi-am zis: “sunt atat de ambitios incat sa nu mai fumez?”
Am stat cu pachetul pe birou 2 luni. Puneam inconstient mana pe el, dar nu apucam sa scot tigara. Ma opream constient ca pot fi mai tare decat fumatul. Si uite ca se fac 3 ani in care nu m-am mai atins de ele. Nici macar in joaca cum mai fac unii.
Nu am avut reactii nervoase si nici nu am inlocuit fumatul cu altceva.
Am inceput sa fac plimbari, sa merg cu rolele, sa mananc mai sanatos, etc. Ma felicit. Am facut mare lucru! Nu credeam ca pot.
Felicitari si tie!
Citesc aceste rînduri ținînd o țigară aprinsă între degete, cu scrumul căzînd enervant printre taste.. și da! nici mie nu-mi place să fumez..în acest moment! însă în general îmi place.. urăsc să fumez pe stradă, fapt pentru care nici n-o fac, urăsc barurile în care nu mai poți respira din cauza fumului și mi-e rușine să-mi aprind țigara în public, dacă acesta nu se constituie din cîțiva prieteni (fumători) cu care stau la un pahar de ceva (combinație în care țigara mereu parcă merge mai bine ca niciodată). Merg acasă și nu fumez cu zilele, fără să-i simt lipsa țigării.. Mă disperă că banii mi se duc aiurea pe niște cuie, dar mă îngrozește mai tare gîndul că în momentul în care mă voi lăsa, voi pune cele 7 kg pe care mama le-a pus sau doamne ferește, cele 11 kg pe care tata le-a pus (și eu sunt o miniatură a tatălui..) Sunt convinsă că voi avea chef decît am acum să fac sport.. dar.. nu știu cîtă voință o să am să-l fac
Bărbații parcă nu au o așa mare predispoziție spre îngrășare atuunci cînd renunță la fumat, însă femeile sunt mai sensibile cînd e vb de poftă de mîncare, incontrolabilă, schimbări radicale în organism etc. Poate este doar un mit, însă am exemplele concrete din familie și gîndul ăsta mă „omoară”.
Sănătate!
pfff..ce exprimări!!
)
*voi avea mai mult chef decît am acum să fac sport..
*poftă incontrolabilă de mîncare..
(și bănuiesc că se înțelege că ai mei s-au făcut bursuci după ce s-au lăsat de fumat
Scuzoaiele mele pentru scrierea asta stîngace!
Am vrut să scriu și eu despre cum m-am lăsat de fumat și mai important, de ce. Dar după ce am citit la tine e destul să pun linkul către articolul tău.
Tu îl imitai prostește pe Eliade, eu aveam impresia că o țigară în colțul gurii mă trnsformă în cineva gen Hank Moody (http://hankmoodyinholland.files.wordpress.com/2009/11/ham2.jpg), asta chiar înainte să urmăresc serialul.
Numai prostii. Metoda ușoară e să renunți pur și simplu, să fii ca și când n-ai fumat niciodată.
De un an tot zic sa ma las si eu. Poate acum dupa ce am citit articolul tau poate o sa am mai multa vointa sa ma las. Fumez de 7 ani fara intreruperi.
Renuntatul la fumat a fost, pana la urma, cel mai usor examen din viata mea, s-a intaplat brusc, intr-o zi de dimineata, am zis gata si aia a fost. Viata de dupa fumat este frumoasa, fara nervi e adevarat, stima de sine creste considerabil si mirosul este mult mai fin, o viata fara tutun va doresc!
Felicitări…
Mai reziști?
Si eu am reusit sa ma las de fumat tot prin aceeasi metod. Tocmai s-a implinit 1 an de cat sunt “In sfarsit nefumator” …
Bravo !
la cat timp de cand nu a mai fumat, poate spune un fumator ca a scapat de acest obicei? de obicei…, dupa ce inceteaza sa se mai viseze cu tigara in gura:)
de unde atata maturitate la tine? tu trebuia sa fii mult mai batran…..
Din 94 nu mai fumez si eram fumator de 2 pachete pe zi.Exact ca si tine,am inteles ca daca transcend cateva din capcanele mentale sablonarde,se poate!Am renuntat pur si simplu,dintr-o data,convins ca asta imi doresc sa fac.Pana la urma,viata e minunata si fara tutun,si,probabil,ceva mai lunga!
Ne-a placut si noua articolul, i-am dat un share pe Facebook, insa nu stiu daca ne vom lasa de fumat asa de usor…
Tre’ sa recunosc ca ma amuza teribil sa vad cate complimente primesti pentru un lucru banal. Probabil ca si tine, cei care te lauda confunda fumatorii cu niste oameni a caror personalitate “labila” e completata somehow de lulea. So, negarea lulelei devine un act de self rebellion, prin care tu iti recastigi true-self-ul.
Mdea. Sper sincer ca toti “fumatorii” ca tine sa se lase. Gasesc absolut stupid sa fumezi 9 ani crezand ca esti mai cool. Deci pentru toti debusolati, daca va lipseste ceva in inner self, try a book or a NA bar. Lasati viciile pentru cine si-le asuma.
Am zis.
pacat de atita incrincenare impotriva fumatului. lumea cind se gindeste la fumat vede o persoana care e mereu cu tigara in mina, inconjurata de un nor de fum si cu hainele toate mirosindu-i a tutun. dar poate fi si altfel. fumatul poate fi o placere. te poti bucura de fumat, asta daca nu exagerezi, lucru normal, pentru ca nimic din ce e exagerat nu e bun. dar o tigara buna, vreo 2-3 intr-o zi de toamna in parc, sau chiar un pachet uneori la o noapte lunga de discutii cu prietenii…. mie imi plac. trec zile in care nu fumez, vin altele in care fumez poate 2-3, vine simbata si bag un pachet (bautura merge mina in mina cu tigara
iar berea mie imi place tare mult). imi place sa ma bucur de fumat, imi place gustul tigarilor dupa citeva zile in care nu am fumat, nu imi place gustul din gura de a doua zi dupa o noapte lunga, dar daca vine rar, chiar si el are farmecul lui.
ma bucur pentru cei care se lasa, dar nu ii invidiez. asa cum nu beau zilnic 5 beri, ci doar foarte rar, in unele zile una doua, si deseori deloc, asa nu m-as gindi sa fumez un pachet zilnic. e nevoie de un anumit echilibru. oricum, fumatori sau nu, o seara placuta sa aveti cu totii in continuare.
eu am reusit sa ma las de fumat dupa 13 ani in care am consumat de la 1 tigara/zi pana la un pachet/zi, nici macar dupa un grafic crescator, ci mai degraba sinusoidal. am avut perioade in care fumam multe, urmate de altele in care fumam doar 2-3.
momentul a fost cel impus de un alt eveniment din viata, cand m-am gandit ca macar pentru cateva zile sa ma abtin. am vazut ca se poate si am continuat. evident, au fost si momentele grele, mai ales in primele saptamani.
facusem pasul, dar cum puteam fi sigur ca vointa mea va fi mai puternica decat obisnuinta creierului de a fuma, a.i. sa nu ma reapuc la un momenta dat? mi-am facut propria metoda de a mentine nefumator si v-o recomand: dupa o perioada cand nu mai fumezi deloc, o tigara intreaga e o doza prea mare. asa ca, oridecate ori creierul meu castiga lupta cu vointa si ma convingea ca trebuie sa fumez, imi cumparam o singura tigara, aleasa sa fie cea mai tare. dupa 3-4 fumuri, incepi sa “o simti”, si-ti vine sa o arunci. dar nu te opri, trage pana la sfarsit, chiar daca ai ajuns la senzatia de full. asa ii demonstrezi creierului ca tutunul nu e chestia aia minunata ce-si imagineaza el, ci mai degraba ceva ce-i provoaca senzatii neplacute. incet- incet n-o sa-ti mai ceara.
Foarte foarte adevarat. Multe astfel de obiceiuri proaste ascund niste probleme mult mai profunde decat crede majoritatea…
Felicitari pt articol…e foarte foarte real…si eu m-am lasat relativ usor dupa 6 ani de fumat….am 4 luni fara tigari….toate prostiile si ineptiile cu cat de greu este te descurajeaza doar…eu unul m-am reapucat de sport dupa ce am renuntat…a fost putin greu la inceput insa nu am avut simptomele alea idioate descrise in articole al caror scop este sa te faca sa nu te lasi(asta am inceput sa cred)