Editura Curtea Veche nu îşi respectă autorii
Posted by Adrian Ciubotaru on 14.3.2009
Mai jos este povestea nepublicării mele la Curtea Veche, editura cu care am semnat un contract de publicare in iulie 2008. Vei citi modul cum se întâmplă să fii tratat de redactorul de carte, cum cei de la editură nu dau doi bani pe tine, cum dai mailuri şi nu ti se răspunde, iar cum Grigore Arsene – preşedinte AER şi patron la Curtea Veche – ştie să te mintă şi să te ameninţe în faţă.
În iulie 2008, Lorin – care coordona colecţia Urban de la Curtea Veche – m-a sunat să mă întrebe dacă nu vreau să public Producătorii de gresie. În mai puţin de două săptămâni, semnam contractul – cartea era promisă să fie publicată la finele lui septembrie, iar manuscrisul corectat pleca către redactorul de carte. Aici au început primele probleme şi mojicii.
Cine este Adrian Buz?
După ce am zorit treburile, a trecut o lună întreagă până să primesc primul semn de la redactorul cărţii.
Redactorul şi corectorul cărţii era Adrian Buz. Printre altele, scriitor, însă în această poveste era doar un redactor. Cum domnia sa avea orgolii nemasurate, manuscrisul cărţii mele a fost prilej de corecturi de dorul lelii, bătăi pe umăr, pe burtică şi pe şireturi.
Dincolo de corecturile utile care tăiau prin frazele încâlcite şi preţioase, mi-am găsit pagini care conţineau pe margine corecturi de genul:
“Ce tot spui!”
“bă băieţi!”
“Cine ţi-a spus?”
“Cum obţinem sens doar având un sentiment şi o iluzie?”
Probabil Adrian Buz dorea să comunice cu cineva şi nu a găsit decât manuscrisul meu ca spaţiu de comunicare. Cineva care este plătit să fie redatorul unui manuscris îşi aminteşte brusc de frustrările sale de autor şi începe să le debiteze într-un loc prost ales.
M-am plâns lui Lorin de acest aspect, nu a înţeles nici el de ce Adrian Buz, redactorul unei cărţi, a luat atât de personal actul corecturii şi s-a trezit în postura de simplu comentator.
La sugestia lui Adrian Buz (redactorul), am scos două articole mai lungi (încălcite şi pretenţioase) şi-am trimis alte cinci articole mai mici. Mi-a propus să ne vedem, să revedem manuscrisul. Am acceptat, i-am trimis mail, însă apoi n-am mai auzit de el. N-a catadicsit să răspundă.
Tergiversări tomnatice
Aceste lucruri se întâmplau la sfârşitul lui august 2008. Lucrurile totuşi au înaintat, iar pe la mijlocul lui septembrie am primit coperta viitoarei cărţi. Am dat acceptul pentru copertă, am trimit textul biografie de pe coperta a IV-a, iar Lorin a scris un text mic introductiv.
Totul era gata, ar mai fi rămas doar intrarea in tipografie.
De la sfârşitul lui septembrie, publicarea cărţii s-a amânat la finele lui octombrie, apoi la finele lui noiembrie (lansare la Gaudeamus etc.).
Pe 26 noiembrie am dat un mail către Curtea Veche – Lorin îmi spusese că nici el nu are un răspuns – prin care întrebam ce se mai aude cu cartea mea. Redactorul sef, Mihaela Moroşanu, mi-a spus că nu poate să-mi dea un termen de publicare, însă cartea este în lucru. [vezi mail]
La începutul lui noiembrie, Răzvan Ţupa mă invitase la una din ediţiile Poeticile Cotidianului, iar după câteva săptămâni am stabilit ca 18 decembrie să fie data.
Până atunci îmi imaginam că voi fi deja publicat şi voi putea să fac o promovare inedită.
La începutul lui decembrie însă, eram deja sigur că termenul de publicare din contract nu va fi respectat.
Am apărut totuşi la evenimentul lui Ţupa, deja se anuntase, ca autor nepublicat. A fost totuşi bine, Răzvan a găsit un nume frumos, iar totul a fost ambalat într-o campanie de teasing. Cineva care citeşte texte din viitoarea sa carte.
Un nou an nepublicat
Ştiam că în ianuarie nu prea se fac lansări de carte, relaţiile lui Lorin se răciseră cu Curtea Veche, la 1 februarie şi-a încheiat colaborarea cu ei şi astfel am rămas din nou să bat pe la porţi.
În virtutea acestui punct din contract, am dat un mail către redacţie (nu ştiam dacă Mihaela Moroşanu mai lucrează acolo) şi am primit imediat răspuns. [vezi mail]
Mihaela Moroşanu exista din plin, exista penibil şi nu neaparat în această ordine.
Am scanat contractul, l-am trimis prin fax şi am aşteptat cuminte un răspuns. Care nu a mai venit.
După trei săptămâni, simţindu-mă singur, am mai trimis un mail către Mihaela Moroşanu – reprezentant Curtea Veche - în care imi exprimam dorinţa mea de socializare. [vezi mail]
Nu am primit niciun răspuns, iar după o săptămână mi-am pierdut răbdarea:
Mesajul era o întrebare pe care le-o adresasem pe twitter în urma laudei lor.
La mailul de mai sus, stimabila Mihaela Moroşanu nu s-a obosit să răspundă, însă departamentul de PR, prin reprezentantul Alina Dolea, s-a dovedit a fi mai odihnit. [vezi schimbul de mailuri].
În acest timp, Mihaela Moroşanu se odihnea. S-a trezit după două ore, a văzut ce s-a întâmplat mai sus şi-a răspuns. Şi nu numai! [vezi mail]
I-am răspuns şi a urmat un schimb penibil de mailuri pentru a stabili o întâlnire cu Grigore Arsene, directorul Curtea Veche şi preşedintele AER. [vezi mailuri]
La Curtea Veche nesimţită, proprietari nesimţiţi
Sau, cel puţin aşa credeam eu, că am o întâlnire. Am intrat în birou, am fost rugat să mă aşez, iar subsemnatul Grigore Arsene s-a aşezat lângă mine şi mi-a pus în faţă o anexă la contactul de editare prin care “autorul convine să nu pretindă editurii daune pentru neexecutarea contractului”.
Nu mi-a venit să cred. M-am ridicat le-am zis că mi-am pierdut timpul venind. Le cerusem pe mail un preview, pe care nu s-au obosit să mi-l trimită, iar acum mi se puneau în faţă nişte termeni de reziliere care încălcau contractului semnat iniţial. [vezi anexa]
M-am ridicat şi m-am îndreptat către uşă.
Aici, domnul Grigore Arsene a făcut ceea ce eu credeam că nu-i atât de imprudent să o facă. A spus (fluturând dispreţuitor cu hârtiile din mână) că nu există niciun contract. Mi-a spus că nu pot dovedi ca am semnat ceva cu ei.
După spusele lui, contractul e fals, iar eu l-am semnat cu nişte oameni care nu reprezentau editura şi de unde ştie el că eu n-am adaugat rânduri în contract? Cum pot eu dovedi că în sediul lor există un contract semnat cu mine?
Mi-a spus că pot să-i dau în judecată, însă o să-mi râdă toţi în faţă (expresia lui).
Cât de nesimţit să fii să chemi un autor să semneze rezilierea unui contract, iar apoi să-i spui că de fapt nu există niciun contract?
Cât de nesimţit să fii să ameninţi pe cineva care şi-a rupt din timpul lui să vină la o întâlnire la care nu era dator să vină?
Între timp, intervenise şi Irene Arsene în discuţie, căci au birourile în aceeaşi încăpere.
Dânsa a devenit mai diplomată când a observat că mi-am pierdut cumpătul. M-am aşezat din nou jos să ascult o lamentaţie despre cum sunt afectaţi de criză, despre cât (de puţini) bani au în cont, despre cum au fost nevoiţi să facă reduceri de tiraje şi titluri.
Nu ai nevoie de criză ca să fii nesimţit faţă de un autor. Faţă de un autor care are bunul simţ să vă trimită faxuri atunci când pierdeţi contracte valabile din punct de vedere legal.
Nu ai nevoie de criză pentru a avea bunul simţ să anunţi un autor că nu se mai află în planurile unei edituri atât de afectată de criză încât nu-şi mai permite un tiraj de 500 de exemplare.
Din cauza crizei, toti mai mulţi bucureşteni au început să circule fără bilet, nu-i aşa?
Am plecat – fără să semnez nimic – de la întânirea cu Grigore Arsene şi Irene Arsene total zăpăcit. Am ieşit în stradă, am sunat o prietenă care avea contractul în format .pdf şi-am rugat-o să se uite dacă e valabil.
“E valabil, are ştampila Curtea Veche şi semnătura lui Grigore Arsene”.
Nu e doar o nesimţire să insulţi minima inteligenţă a cuiva, însă e o dovadă de mare prostie să ameninţi un blogger care are posibilitatea să vorbească public şi să probeze adevărurile spuselor sale.
Am observat că această atitudine nu are a face personal cu mine, (e greu de crezut că tenişii, cu care m-am afişat la întâlnirea cu preşedintele AER, i-au catalizat dispreţul), ci are de-a face cu o inerţie de comportament destul de veche.
“Sunt un cerc închis. Te cerţi cu unul şi apoi se feresc toţi de tine. Ţi se vor închide multe uşi”, te sfătuiesc cei mai mulţi prieteni.
Aţi auzit de vreun un autor care să dea în judecată o editură în România?
Concluzii
Nu ştiu dacă îi voi da în judecată, dincolo de daunele pe care mi le datorează, însă ştiu sigur că o merită din plin.
Am pierdut timp, speranţe şi am vorbit – la evenimente publice – în numele unei cărţi care avea un contract de publicare sub ea, iar acum mă simt de parcă am amăgit nişte oameni.
Nu ardeam să fiu publicat, consider că e ceva normal să ajung cândva între paginile unei cărţi, însă am ars mereu în ce priveşte modul cum sunt tratat atunci când eu investesc răbdare şi bun simţ într-o relaţie.
Aceasta este povestea nesimţirii cu care Curtea Veche m-a tratat făcându-mi să-mi pierd timp cu un proiect pe care ei, într-un final, nu au dat doi bani. Mai târziu, vor da mai mult.
Astfel, o nesimţire trebuie povestită nu neapărat pentru satisfacţia celui păţit, cât pentru atenţia nepăţiţilor care vor veni.
Şi nu numai:)
Update: Răspunsul Curtea Veche poate fi citit aici.
Devine interesant, am găsit avocat în persoana Dianei Tuşa.
Articol în 9am.ro: Un blogger da in judecata editura Curtea Veche pentru nepublicarea cartii sale
Reacţii în blogosferă:
Darius Groza: Câtă lume crede că Grigore Arsene de la Curtea Veche este jenant?
Cultura-vura: Editurile si autorii sau despre mici razboaie internautice
Gramo: Edituri cu care nu vom colabora niciodata. Azi, Curtea Veche
Siblondelegandesc.ro: Curtea Veche şi Adrian Ciubotaru: o poveste cu dead end
Alex Mihăileanu: Nesimţire cruntă la o editură cu pretenţii: Curtea Veche
Sorin Tudor: Editura Curtea Veche: lipsiti de respect
Bobby Voicu: Curtea Veche şi Adrian Ciubotaru: eşec de proporţii
Dragoş C. Butuzea: curtea e prea veche, trebuie una nouă
Andreea Molocea: curtea veche
zvoner.ro: Editura Curtea Veche: sau cum sa-ti bati joc de scriitori
Ştefan Teisanu: Curtea plină de oameni mici şi vechi
Ovidiu Miron: Curtea Veche e plina de balegar
inethos.blogspor.com: Romanian Style
Andrei Crivăţ: Nesimțirea de Curte Veche
Ioan Enache: Adrian Ciubotaru: condamnat la blogosfera
Inconstantin.ro: Curiosul caz al Editurii Curtea Veche: între criză financiară şi criză de onestitate
Yoyolino.com: Editura Curtea Veche – Nesimtitii!
Ariel Constantinof: Criza sau nesimtirea?
Cristina Chipurici: Nesimtirea celor de la editura Curtea Veche
Mara Yvonne Wagner: The curious case of curtea veche
Mihaela: Povestea unui prieten drag
BolaDeNieve: Nesimtire editoriala
Marius Sescu: Editura Curtea Veche si new media
Andreea Rostofolu: Curtea Veche într-un Nou rol
Comments
Powered by Facebook Comments
@Adrian: Poza articol16.jpg e scanare din contractul tau?
Simon, lasă-mi mie naivitatea şi urmăreşte-ţi tu interesul. Fie lumea strâmbă şi adaptează-te tu la ea!
Nu-mi doresc să public cu orice preţ (aşadar, interesul meu nu este ceea ce tu presupui că este) şi nici să dau telefoane peste telefoane, mailuri peste mailuri.
N-am cerut să mi se respecte geniul, ci doar să fiu recunoscut că parte semnatară, însă observ din nou că explicaţiile din articolul de mai sus au fost prea puţine pentru tine.
Dacă ai fi citit atent articolul ai fi văzut cerinţele mele: reziliere + despăgubiri, însă probabil erai prea ocupat să numeri câte croşee am luat eu de la viaţă şi prea odihnit să-mi arăţi “cum stă de fapt situaţia şi în ce lume trăim”:)
@ Andrei:
Te-am avertizat ca pricep mai greu
In fond, ar trebui sa inteleg ca:
- e irelevant (sau offtopic) daca e vorba sau nu de pile, dar ORICUM NU E CAZUL TAU
- e irelevant (sau offtopic) daca e vorba sau nu de valoare
- un contract e un contract si trebuie respectat
- CV nu isi respecta contractele si nu ii respecta pe autori
Asta spui?
Nesimtiti. Cred ca ai destule dovezi sa-i dai in judecata (desi e scump si va dura mult procesul…). Foarte bine ca ai scris acest articol. L-am dat si eu mai departe (bloggeri, presa).
p.s. pun pariu ca Loredana sta acum si da refresh sa vada ce comentarii mai apar =))
Stimabile,
bine ai facut ca ai scris articolul asta, desi ma indoiesc ca ar putea avea vreun impact asupra editurii.. Eu am ajuns la proceduri legale cu ORDA dupa ce am fost pasat 9 luni pentru o procedura care conform legii nu avea voie sa dureze mai mult de doua saptamani. Una peste alta, ca artist in tara asta trebuie sa te descurci pe forte proprii.. Uite, ai alaturi o comunitate mare deja ( zi intarnet ) si cred ca ar trebui sa profiti de asta… Incearca o publicatie digitala macar; cat despre curtea veche, sunt de parere ca merita actionati in instanta.. Bafta multa !
Adrian, unii semneaza contracte si se jura in fata divinitatii sa le respecte. Iar apoi uita de tot.
Suntem alaturi de tine. Cu rosii si oua pentru Curtea Veche. Huoooo!
Adrian, te superi degeaba pe mine.
Ce era de inteles am inteles. Si sunt alaturi de tine in povestea asta. Nu are rost sa ma iei peste picior cu “esti prea odihnit” si sa-mi atribui lucruri pe care nu le-am sustinut (cum ar fi ca ai vrea sa publici cu orice pret).
Ceea ce vreau sa pun in evidenta este atitudinea ta, si NU daca ai sau nu dreptate in intamplarea cu C.V., fiindca asta e clar.
Daca insă din toata povestea asta n-ai invătat nimic, ti s-a intamplat degeaba. Si e posibil sa se repete, intr-o forma sau alta.
Nu toata lumea care te aplaudă iti vrea binele si nu toata lumea care te critica (intrun fel sau altul) iti vrea răul.
nlarece, Adrian.
ai înţeles corect
Pyuric, să presupunem că are şi ea viaţă personală şi nu stă mereu pe blogul meu:)
Copilă blondă, shatyr, Pyuric, mulţumesc frumos!
buna seara, adrian
dupa cum stii, sunt avocat de profesie. desi in prezent sunt suspendata din barou, in urma cu ceva vreme am luat decizia sa revin in avocatura.
nu stiu cat va mai dura pana la aprobarea cerereii de reintrare in barou, insa ma ofer sa te reprezint. pana atunci, as avea rugamintea sa-mi transmiti pe mail contractul
Go get’em.
Şi când mă gândesc că vreau şi eu să-mi public un volum de poezii, mai bine mai aştept până iese la interval o editură ca lumea, care să-şi respecte colaboratorii şi scriitorii…
@ Adrian (nu Andrei, mea culpa:) )
Iti zic eu ce NU e relevant: faptul ca in sediul lor exista sau nu o copie a contractului. Daca au fost asa fraieri incat sa piarda exemplarul lor, au pus-o. Atata vreme cat TU detii un exemplar cu stampila lor si o semnatura, ai un picior pe care sa te sprijini bine de tot in instanta. Asta daca decizi sa apuci pe drumul asta.
Offtopic, ca am vazut ca-ti plac astea si ma apreciezi pentru ele: asta cu “o sa ti se rada in fata” si alte aberatii sunt cat se poate de normale: de regula se prefera incheierea unui conflict prin vorba dulce, intimidare sau amenintari, ca-s mai ieftine ca o “bataie” in instanta sau altcumva.
Daca stai sa te gandesti, SE POATE SPECULA despre articolul tau menit sa denunte pe CV ca vrea sa ii si intimideze (faci scandal ca sa-i faci sa cedeze si sa scoata banu’), deci se poate specula ca folosesti aceleasi metode ca si ei, DECI SE POATE SPECULA ca esti in aceeasi categorie cu ei. Daca mai speculez mult asa imi pierd simpatia pentru tine, asa ca ma opresc.
Cu riscul de a ma repeta: anyhoo, bafta!
Ce sa-ti mai publice, mai Adriene? Ce contract sa mai respecte in ce fel?
Baietii aia n-au avut bani sa plateasca factura la curent.
Mai e cam prea putin pana la declararea falimentului si tu vrei sa obtii ce?
Recunosc,cel mai tare imi place de Simon, da-i-as bice! Cel mai baiat..sfatos, calm si zen – serenity now! goosfraba! Cu atitudinea lui de om implinit ne invata: Cum s-o iei unde nu te vede soarele zambind si data viitoare sa fii mai precaut si sa strangi din cur sa faci si tu damage.
Poate esti alexic.
Simon:
“Ci mai trimiteai inca un email, si inca unul, si inca unul, dadeai telefon, te duceai peste ei si cereai lamuriri,etc …
Dacă vedeai că nu poti sa-ti publici cartea, pur si simplu veneai cu cerintele tale in privinta rezilierii contractului, si gata.”
ASTA A FACUT!
Simon:
“Nu vad de ce in conditiile astea, te-ai simtit atat de ofensat cand au venit ei cu cerintele lor.”
Adrian Ciubotaru:
<>
AI DREPTATE, trebuia sa accepte cerintele lor(amenintarile si jocul la intimidare) si sa se aleaga cu fabula. Experienta de viata si crosee cuae.
Nu e greu sa-ti dai seama care-s pe statul de plata CV.
Mimi, cred că încap şi eu pe lângă factura de curent:)
saudek.com, Simon nu s-a prins că mulţi îmi vor binele, iar eu nu mi-l las luat:)
nu stiu de ce va mirati atat. atitudinea editurii, evident nu e nici legala, nici morala, dar e intr-atat de uzitata in ziua de azi incat a devenit previzibila.
remarc insa ignoranta juridica a mai-marilor aceste edituri, care nici macar nu cunosc modalitatile prin care se poate rezilia un contract…
sa reziliezi contractul printr-o anexa a acestuia e cel putin ilar.
la cum redacteaza clauzele contractuale si la cat tupeu au, pe asti chiar merita sa-i dai in judecata ca sa ii trezesti
Rau este cand prostia unora coincide cu zona lor de meserie.
E bine ca ai postat pe blog patania.
http://www.dielda.blogspot.com
Eu propun sa facem o colecta, ca sa strigem banii necesari tiparirii. Asa, de-ai dracu’, sa le dam peste nas smecherilor care ajunsi sa stabileasca viitorul cuiva, inclusiv cel literar, se cred Dumnezei!
Te sprijinim si noi! Am scris un pic ieri, dar probabil nu merge trackback-ul, asa ca voiam sa-ti spunem si direct. Deocamdata singura chestie la care ne-am putut gandi a fost sa ne propunem sa nu colaboram niciodata cu editura respectiva si sa ne sfatuim toti cunoscutii sa ii evite pe cei de la CV.
Gramo, mulţumesc mult!. Citisem azi-noapte, însă eram prea obosit să reacţionez:)
Scuze, dar am experienta practica si profunda, de(mii de) ani cu nerespectarea legislatiei, in primul rand cu aia care au facut-o(eg. aia de la Bruxelles, cu Drepturile Omului). Credeti ca se rezolva ceva, daca afla toti!?
A propos, eu tocmai am trimis o rugaminte de recuperare a unui manuscris propus de mine pt. publicare, editurii Polirom(dlui Lucian-Dan Teodorovici) si Uniunii Scriitorilor din Romania.
Credeti ca o sa li se faca teama si o sa imi trimita un mail, cu ultima varianta a manuscrisului meu(pierduta de mine, dt-o greseala a softului).(nu mai stiu nici titlul 2 pe care vroiam sa il dau cartii mele, dar am aruncat si hartiile pe care scrisesem ultimele variante ale textului)!? Haideti sa fim seriosi!!
Desi, eu chiar le oferisem incredere si prietenia mea sincera. Punct.
Daca te consoleaza cu ceva, am trecut si eu printr-o experienta relativ similara cu Grupul Editorial Corint – drepturi de autor platite dupa intelungi si repetate insistente, mailuri fara raspuns, nesimtire multa… si ceea ce ma enerveaza cumplit, faptul ca desi primul tiraj s-a vandut de mai bine de un an si lumea intreaba de carte, astia de la editura nu se invrednicesc sa o tipareasca din nou…
M-am convins de un lucru publicand ultima mea carte – nu merita sa iti bati capul! Daca simti impulsul sa scrii, online-ul e mult mai “sanatos”.
urit… si mai urit e ca aud tot mai des de faze din astea. si de la edituri la care, avind in vedere prestigiul, ai astepta mai multe.
in alta ordine de idei… 200 lei avans? pentru o lucrare originala (iar nu o traducere)? e ridicol de putin. traducatorii cu care lucrez iau cel putin de trei-patru ori pe-atit ca avans… si ma simt rusinat ca le dau o suma pe care eu o consider simbolica.
si o intrebare: in afara de avans, contractul mai prevedea si royalties? in ce procent? just curious.
Şerban, da, ţi-am găsit cartea pe google şi-mi imaginez că ai câţiva bani frumoşi de recuperat.
Bear, am cerut acest avans pentru că era cea mai mare sumă pe care ştiam că o pot lua de la editură (în condiţiile în care plată era trimestrială) şi le-am spus lucrul acesta.
Procentul e unul mic, mi s-a spus că e uşor sub medie.
Hei,
Treziti-va la realitate si puneti-va in urmatoarea situatie:
DACA ACESTE FAPTE NU S-AR INTAMPLA IN ROMANIA, CI INTR-O TARA EUROPEANA.
CARE VA FI URMAREA?…dar asta este prea greu…PENTRU CA NU EXISTA OBISNUINTA IN ACTUL DE DREPTATE.
Cred ca numai in Romania poate veni cineva,ca aceasta Loredana, care folosind un limbaj pretios , dar numai de ea inteles si foarte bun pntru judecatori, sa incerce sa incalce drepturile omului si mai mult sa explice ca legea poate fi incalcata .
Din pacate Drepturile Omului in Romania reprezinta un balon de sapun care se sparge la orice aparitie de acest gen.
De ce?
Din cauza unor astfel de Arseni si altii ca el, de altfel foarte multi, umflati cu pretentii de oameni de cultura, atotstiutori.
Dati-le ocazia , si-si vor arata nivelul de cultura si inteligenta.
Si atunci…ca tot romanul…veti spune…ASATA E !
Revin… cu scuzele de rigoare….am folosit cuvinte prea mari pentru Romania, precum…DREPTURILE OMULUI sau RESPECTAREA LEGII….dar va rog sa ma intelegeti…nu locuiesc in Romania…
Oricum este incalificabil ceea ce s-a intamplat si sunt convins ca nu este un fapt singular.
Adrian, mai intotdeauna ma zapacesc citind postarile lungi, dar ce am inteles este ca ai fost tratat ireverentios de tipii de la editura. Indiferent de partea cui ar fi dreptatea (a ta sau a editurii, dar inclin spre tine), grosolania este de neiertat. Daca s-au exprimat si comportat asa cum spui, merita sa mergi pana in panzele albe.
Uite, am vazut recent un film indian (bun, spre deosebire de majoritatea), in care eroina, femeie de cariera, este concediata. Motivul real: HIV. Pretextul: incapacitate. Aceasta femeie care-si dedicase nopti si zile companiei angajatoare isi da fostul sef in judecata pentru concediere abuziva. Scena cheie, cred eu, este cand dupa concediere, ea intinde mana sefului ei, pentru ramas-bun, dar acesta i-o respinge. Sunt sigura ca ea nu l-ar fi dat in judecata daca el n-ar fi comis si aceasta mojicie.
Concluzia mea este ca tonul face muzica. Iar daca “ei” nu stiu sa ne respecte (unii nu au organul respectului), ii vom forta sa ne respecte.
Simon,
1. A te enerva e un gest omenesc, la care Adrian are tot dreptul din lume. Dar la care CV nu are niciun drept. Asta e diferenta dintre oameni si organizatii. Si nu intotdeauna pragamtismul e solutia cea mai buna. Uneori trebuie sa mai si dai cu pumnul in masa!
2.Atitudinea lui Adrian, cel putin cea care reiese din mail-uri, nu e deloc ostila. Poate ironica la adresa lentorii cu care CV isi indeplineste atributiile contractuale. CV poate sa il dea in judecata pe Adrian pentru insulte, calomnii, daca le gaseste undeva, dar trebuie sa isi respecte contractul.
3.Tu il cunosti pe Adrian, cu bune si rele, eu/noi nu. Dar, din mail-urile scrise, nu reiese ca Adrian ar fi un tip orgolios. Cel mult un tip exasperat de faptul ca nu e publicat odata. Stiu ca in lumea scriitorilor orgoliul, banii si femeile sunt lucrurile cel mai de pret, asa ca as putea cel mult sa il suspectez pe Adrian de asta. Iarasi, e dreptul lui sa fie orgolios, nu si dreptul CV.:)
Din ceea ce am citit mai sus CV nu are nicio acoperire legala sau justificativa pentru neindeplinirea contractului. Nu poate invoca sub niciun pretext forta majora (criza, pierderea arhivei prin mutarea sediului). CV trebuie sa duca la indeplinire contractul si sa ii plateasca lui Adrian penalitati. Desigur, in virtutea unor colaborari viitoare sau nu, Adrian poate ajunge la o intelegere cu CV. Poate ca e varianta cea mai inteleapta, deoarece un scandal sau un proces nu ar prinde bine nici imaginii lui Adrian, cu atat mai putin celei a CV.
călin, nu mă cunoaşte, iar reacţia lui mi se pare cel puţin ciudată.
Am şters comentariul sau (i-am explicat pe mail de ce) pentru că este offtopic şi-am obosit să-i explic a doua oară care este miza acestui articol etc.
numai 2 zile tine o mica furtuna? nici un post de la ora 14?
am sa scriu si eu despre acest rahat!
foarte interesant pina la sfirsit, absolut neplacut pentru tine, cind pleosc, gasesc chifteaua care ma face sa imi piara cheful. iti spun extrem de sincer, deputata diana tusa trebuie sa isi vada naibii de politica aia din parlament ca deputat care este, nu sa isi piarda din timpul ei dedicat patriei si poporului cu problema ta. n-ai vrea tu sa iti gasesti totusi un avocat ceva mai avocat?
Adrian, da-i in judecata ! Este ceea ce merita.
@Loredana: Problema este simpla: CV a incalcat contractul iar asa ceva nu “se trece cu vederea”. Trebuie sa-si asume deciziile.
De unde stii ca are/n-are valoare respectiva scriitura ? Lasa cititorii si criticii sa judece. Apropos, comentariul tau mi s-a parut patetic si de prisos. Ce incercai de fapt sa justifici ?
Am vorbit si cu oameni de la tara din Vrancea. M-au asigurat de faptul ca acest mesaj anti nesimtire, anti Curtea Veche va fi raspandit in scoli, biserici si dispensare satesti.
Adrian, ramane la latitudinea ta ce vei face pana la urma, daca are sens sa-ti pierzi timpul sau nu? mertita si sa iti omori timpul cu ei, ca stiu cum e sa ai de-a face cu nesimtiti “editoriali”, merita si sa mergi mai departe si sa cauti o editura mult mai ok.
oricum, eu te apreciez si, daca pot, te sustin, nu numai prin vorbe.
numai bine
@ovidiu miron: mi-a placut postul tau…si-n cimitire cumva sa boi-coteze curtea veche
@adi: adi, bafta! cu toate ca, sa nu te prind prin iasi la vara fara un exemplar cartonat…imi esti dator, frate! in rest, dormi linistit, curtea lucreaza pentru tine
Cat de cunoscuta mi-e situatia. Sa ti se promita ceva, sa se retraga oferta/propunerea/ocazia si sa primesti tot felul de amenintari mai mult sau mai putin mascate sub fel si fel de pretexte, pentru ca la final sa reiasa ca tot tu esti obraznicul care isi apara demnitatea, drepturile, imaginea si timpul pierdut.
Intr-un caz similar produs acum vreo doi ani in Austria (in multe privinte tot o tara rasariteana, mai mult decat una apuseana), sustinatorii scriitorului amagit au umplut serverele de e-mail ale editurii cu proteste: mesaje fara text, ori cel mult continand cuvantul “Protest”.
Domnule Adrian, am o intrebare: daca (prin absurd, evident) maine v-ar telefona editura cu pricina si ar face o oferta dubla fata de cea initiala – pentru aceeasi carte – ce le-ati raspunde?
eram gata-gata sa sar si eu cu sfatul: da-i in judecata, nu te lasa! dar stiu ca e scump si inteleg ca n-ar fi neaparat cea mai buna decizie. dar ce se-ntampla cu toate comentariile astea si pe bloguri poate inseamna mai mult decat un proces.
se intimpla si la case mai mari (cum ar fi, paralela45, care s-a trezit intr-o buna zi ca unul din angajati a semnat niste contracte de traducere aproape in nume propriu, dupa care editura a pretins in fata traducatorilor ca acele contracte sint, de fapt, nule).
N-as vrea sa sune …rautacios, (mai ales ca de cand s-a dat ‘stirea’ asta sunt de acord cu tine, si urmaresc si eu comentariile ridicand din sprancene cand scrie cineva ceva (usor) anti, etc etc,) dar eu n-am inteles comentariul asta Am vorbit si cu oameni de la tara din Vrancea. M-au asigurat de faptul ca acest mesaj anti nesimtire, anti Curtea Veche va fi raspandit in scoli, biserici si dispensare satesti.
si a mai fost cineva care a scris ceva asemenator, si ma gandesc ca probabil exista autori romani care au publicat la curtea veche si dc intr-adevar…lumea n-o sa mai cumpere carti de la ei, mie nu mi se pare corect sa li se scada vanzarile unor oameni nevinovati
adica e mai mult o intrebarte, de fapt, desi banuiesc ca nu asa a sunat
intrebarea e: toata chestia asta cu CV risca sa aiba efecte negative asupra unor oameni care n-au gresit cu nimic?
Adi, da-i in pizda ma-sii si publica in alta parte. nu-ti bate capul ca pierzi vremea.
Credeam ca si nesimtirea are o limita… dar se pare ca nu are..
Mult noroc Adrian in tot ce o sa faci!
http://blogatu.ro/2009/03/lungi-101.html
1. Ma Lori, eu vad asa:
te angajeaza unu’ sa-i faci o lucrare de 3000000 de euro. Iti da avand 25 de euro. Tu muncesti si faci lucrarea.
La sfarsit el spune: nu mai mai intereseaza. Ia-ti de aici tricourile si la revedere.
Ti se pare corect?
2. Altfel, Adrian, cartea poate fi luata si publicata in alta parte.
Si 3: putem sa ne … in editura Curtea Veche. Sa mor daca mai cumpar vreo carte de la ei vreodata. Am sa ma gandesc ca autorul a fost inselat.
Loredana tata in viata e nevoie de doua lucruri: sa si judeci si sa ai puterea sa spui ce ai judecat.
Nu stiu acuma daca tu chiar nu judeci sau te tin aia de la editura in lesa chiar asa. Dar din moment ce ai intrat si ai scris sub semnatura numelui tau asa aberatii tind sa cred ca de fapt chiar duci lipsa de minte, altfel ai fi spus ce crezi macar sub un pseudonim…si sa nu-mi spui ca ce ai spus crezi cu adevarat ca te bagi si mai adanc in rahat.
Iar tu Adriane sa fii calm si rational si sa-i dai in judecata. Si sa n ute dai inapoi de la nimic.
Eu te sustin si ti-am dat si eu o ‘reactie’ la mine. Sper ca vei reusi sa obti dreptate in instanta si nu altfel. Trebui sa incepe si noi odata si odata sa mergem pe drumul asta, al dreptatii obtinute prin lege si nu cu pumnul.
inca o data, da-i in judecata. o sa avem toti cate ceva de castigat
se pare ca norocul meu a fost ca am primit raspuns de la Curtea Veche la 2-3 luni dupa ce cartea mea deja aparuse la Meteor Business (adica la peste 6-7 luni de cand le-am trimis mostre din manuscris)
citindu-ti povestea imi dau seama cat de important este sa ai in editura un partener adevarat si cat de importanti sunt toti (editorul, redactorul, corectorul etc)
oricum, nu e Curtea Veche singura editura din tara
succes
Cineva mai sus, parca Loredana, sustinea ca “a fi publicat in Romania e un privilegiu”. Mai sa fie! Doar mie mi se pare ca asta e afirmatia unui secretar de partid?