Tare! Asta numesc eu Inteligenta Emotionala

Eduard

Dacă înţeleg inteligenţa ca un sistem adaptativ (nu doar în sens evoluţionist), atunci pare uşor de acceptat că e strâns legată de experienţa acumulată. Iar experienţă acumulăm şi prin lectura unei cărţi în măsură în care cultura este o aventură spirituală.

Cu privire la “secolul vitezei” cred că-i o iluzie de optică să credem că noi suntem mai ocupaţi decât cei dinaintea noastră. Dimpotrivă, oamenii primitivi încercau să trăiască în mit, prim urmare,erau mereu cuplaţi la un sens, prin urmare mereu făceau ceva.
Tot legat de această chestiune, care spune că dacă doreşti ca un lucru să fie făcut repede, dă-i-l unui om ocupat.
Cu alte cuvinte, lipsa de timp este o stare de spirit.

În contextul articolului de mai sus, informaţie este o funcţie a dezordinii, iar procesul cognitiv pune ordine.

Îţi mulţumesc de comentarii, mi-au lămurit câteva lucruri şi mie:)

Obiectia mea ar fi legata de corelarea inteligentei cu experienta. Singura legatura pe care o pot face este cresterea acumularii de experienta ca fiind direct proportionala cu nivelul de inteligenta. In sensul ca oamenii care au un IQ mai mare invata mai repede.

In legatura cu accelerarea informarii si senzatia de scol al vitezei: as spune ca impresia de accelerare a trecerii timpului se datoreaza faptului ca nu mai avem timp sa stam degeaba. Atunci cand nu faci nimic, timpul trece mai greu, nu? La polul opus, atunci cand esti ocupat, nu mai ai timp de nimic. Atunci cand primim informatie o decodificam in mod automat. Pe masura ce cantitatea creste, gradul de solicitare a creierului se mareste la randul sau. Astfel ca avem mai putin timp pentru noi.

Nu vad in ce masura informatia primita poate fi exclusa din procesul cognitiv. Mi se pare o incarcare a mecanismului care decodifica mesajul.

Sau poate ca nu am prins acel ceva care sa ma faca sa zic “aaa, are dreptate”. Oricum trebuie rumegat putin la subiect.