Cinci filme pentru Oscar
Posted by Adrian Ciubotaru on 22.2.2006
Sunt cinci pelicule nominalizate la categoria “Cel mai bun film” despre care doresc sa scriu aici.
Capote povesteste cum celebrul scriitor Truman Capote se documenteaza in cazul unei crime oribile in Kansas pentru ultima sa carte si dezvolta o relatie duala cu unul din asasini: e genul de lupta interioara intre compasiunea umana ce-o simte fata de o drama si cinismul artistic ce l-ar motiva in directia unei detasari fata de subiectul abordat. E un film ok, filmat bine si destul de inchegat, desi iti lasa senzatia nu prea se intampla nimic. Mi-a placut ambiguitatea sentimentelor lui Capote vizavi de acele crime, un fel de umanitate camuflata in demersul sau artistic epuizant, insa nu m-a marcat.
Munich este preferatul meu la capitolul dezamagire. In afara de muzica inaltatoare si cateva scene in care oamenii aia chiar nu s-au miscat haotic in fata camerelor, in afara de aceste detalii, filmul iti creaza impresia ca e nevoie de multi bani ca sa creezi o asemenea grozavie de film. Poate in Schindler’s List Spielberg chiar a facut o treaba buna vizavi de drama evreilor, insa in Munich n-am priceput miza atat de grea actiunii administrativo-vindicative din partea statului Israel pentru o cauza nobila si patriotica. E un film despre o celula de agenti evrei ce urmaresc sa curete pe acei palestinieni ce asasinasera acei sportivi la olimpiada din 1972 in Munchen si dramele aferente participantilor: noi ucidem sau suntem patrioti? avem dreptul sa raspundem la crima prin crima? vom crea vreodata pacea? etc si etc. De ce m-a dezamagit? Pentru ca dramele istorice cu incarcatura etica de genul asta nu ma mai pasioneaza, pentru ca dintr-un film precedat de imense reclame, m-am izbit de o pelicula ce mi-a cerut o saptamana s-o vad (cate 20 de minute in fiecare zi), pentru ca e plictisitor, pentru ca actiunea se misca incet pentru a crea o anumita greutate scenelor cu care totusi n-am rezonat. Pe scurt, e un film ce merita a fi vazut (cel putin pentru a avea ce discuta cu prietenii) cu toate eforturile de rigoare, fara speranta unei rasturnari epice la final si cuprins de senzatia clara ca nu te afli in fata unei capodopere cinematografice.
Good Night and Good Luck este filmul regizat de George Clooney ce povesteste despre polemica (cu miza mai larga) purtata de jurnalistul Edward Murrow cu senatorul McCarthy (celebrul vanator de comunisti). Dezbaterea atinge teme actuale (lupta impotriva terorismului “cultural”), atinge si meditatia asupra rolului televiziunii in lupta impotriva ignorantei, intolerante si indiferentei in ciuda monopolului de entertainement ce-l suporta majoritatea mass-media. E un film alb-negru bun, alert (in ciuda faptului ca actiunea de petrece in cateva studiouri si birouri) ce nu te plictiseste, cu o performanta notabila a actorului principal,
David Strathairn si ce te trimite cu gandul ca George Clooney chiar a inceput sa faca treaba buna si pertinenta (vezi Syriana).
Brokeback Mountain este unul din cele mai bune ciudate filme vazute in ultimul an. E un film ciudat pentru e o poveste de dragoste intre doi barbati. E un film bun, pentru ca vanzadu-l te gandesti la puterea dragostei in genere si nu la homosexualitate sau homofobie. It’s a New Age love story. Doi tineri (cowboy, rodeo-guys) ce pazesc oile intr-o vara se descopera unul pe altul intr-o legatura ce va dura si le va contura vietile. Se reintalnesc dupa 4-5 ani cand erau deja casatoriti si cu copiii, insa pasiunea lor ramane la fel de intensa. E un film ce-ti da impresia ca se petrece intr-o liniste anume, intr-o fanta temporala in care societatea este simtita undeva sus si in acelasi timp filtrata in zgomotul ei. Cei doi protagonisti isi suporta “istoria” (vietile proprii in malaxorul social) doar pentru a se reintalni regulat, a merge “la pescuit” si a se iubi. E vorba despre drama unei vis deviant, marginal de vreme ce nu este exteriorizat la nivel social, prin urmare, un vis ce te consuma, ce iti consuma energie pentru a-l tine in viata, un vis atemporal pentru ca nu-l pot inlantui intr-un tipar social (de exemplu, o casnicie) legat de un munte (simbol al centrului lumii) unde ai intalnit o persoana. Ce e mai ciudat, este ca aceasta poveste de dragoste din Brokeback Mountain
m-a trimis cu gandul la povestea de dragoste din Noaptea de Sanziene: o poveste ce se desfasoara impotriva Terorii Istoriei si consuma in mod dramatic eroii. Pe scurt, e o capodopera de film.
Crash este preferatul meu pentru ca povesteste despre dragoste, rasism, Celalalt si chestii culturale sau, mai degraba, inter-culturale. Nu este pur si simplu un film, este o plasa de povesti din L.A. , e o sita in care mai multe fundaluri culturale se filtreaza, e un Hollywood ce te pune pe ganduri. Distributia este superba, simti o maiestrie actoriceasca si in plus filmul iti rupe sufletul. Sunt doua scene grele din punct de vedere emotional: scena accidentului si scena cu fetita, ambele filmate, jucate, montate si soundtrack-ate magistral. In scena cu fetita, timpul se opreste pe muzica lui Mark Isham, tatal o imbratiseaza, se aude un urlet disperat si mut si apoi cerurile se deschid in mod pertinent si salvator. Stiu doua prietene ce nu au plans la scena asta si stiu trei prieteni ce au plans. E un film ce ridica probleme vizavi de comunicarea interculturala, de alienarea intr-un spatiu in care nu-l stim pe Celalalt, riscurile hermeneuticii suspiciunii si frumusetea eterna a iluziilor umane. Daca filmele anterioare (cu exceptia lui Brokeback Mountain ) ar fi optionale, Crash este un must-see.
Random Posts
Mentiuni pe Twitter
loading..
Comments
Powered by Facebook Comments