Posted by Adrian Ciubotaru on 6.2.2012
Sesiunea de votare are loc pe Facebook, într-o aplicație specială, iar implicarea bloggerilor este recompensată cu premii în valoare de 5.000 de euro. Opțiunea mea pentru cea mai bună mașină accesibilă este previzibilă.
Mai multe detații găsiți pe automarket.ro
Posted by Adrian Ciubotaru on
Este un documentar făcut pentru BBC de un scriitor englez mutat în SUA despre subcultura celor care sunt mereu pe drumuri, a celor care renunțat la stabilitatea unui cămin pentru aventura drumului. Un film spontan despre cum te urci în mașină și vezi ce se întâmplă.
Un adolescent care “face autostopul” cu trenul prin State.
Un fost broker pe Wall Street care și-a strâns economiile și acum călătorește prin statele din sud.
Un tip care trăiește în munții din California de mai bine de un deceniu. A devenit o legendă, muncește cu ziua, vânează singur, nu duce dorul femeilor și doarme în cort în timp ce ascultă meciurile de baseball la un radio mic.
Un grup de pensionari care și-a vândut casele pentru a-și cumpăra rulote. În fiecare iarnă, coboară în sud, below the snow line, formând comunități hippie în deșert.
Un cuplu de tineri cu doi copii care au ales să trăiască într-un autobuz dezafectat, în deșert, în apropierea unei baze militare.
Un grup de rodeo guys care sunt mereu pe drumuri participând la tot felul de turnee.
Un mod mai puțin întâlnit de a înțelege care este treaba cu American Dream:
Posted by Adrian Ciubotaru on 3.2.2012
Collateral (2004): dacă treci peste momentele când acţiunea înaintează cu încetinitorul, ai parte de un film bun cu un final de zile mari. Dacă mai aveam dubii, Jamie Foxx chiar ştie să joace.
High Noon (1952): western, unul dintre cele mai bune din acest gen
A Rum Diary (2011): aproape foarte dezamăgitor
Tinker Tailor Soldier Spy (2011): foarte bun, e filmat magistral, cu un scenariu dens care îţi solicită toată atenţia
J. Edgar (2011): bun, regia nu dezamăgeşte, poate replicile uneori sunt stângace, un rol plin de provocări pentru Di Caprio
Three Days of the Condor (1975): aproape bun, l-am căutat pentru Robert Redford, un agent CIA urmărit de proprii colegi, conspiraţie şi corupţie la nivel înalt
Memento (2000): l-am revăzut pentru nu ştiu câta oară, e unul dintre cele mai tari filme făcute vreodată
Killer Elite (2011): bunicel, multă acţiune, te întrebi cine va câştiga la final, Clive Owen sau Jason Statham
True Grit (2010): bună povestea, sunt fan Matt Damon şi Jeff Bridges. Anectodic: Matt Damon îşi foloseşte din plin accentul texan.
Enemy of the State (1998): un thriller bun cu Will Smith și un Gene Hackman credibil ca personaj pozitiv
The Ides of March (2011): foarte bun, un proiect George Clooney care arată că omul ăsta nu e doar un actor frumușel și pus pe șotii
Pe listă: Moneyball (2011), We Bought a Zoo (2011) și A Dangerous Method (2011). Alte recomandări?
Posted by Adrian Ciubotaru on 1.2.2012
Într-un peisaj aproape irespirabil, Decât o Revistă este cel mai bun lucru din ultimii ani care i se putea întâmpla atât presei scrise, cât și oricui interesat de conținut de calitate: reportaje ca la carte, articole scrise bine și editate la sânge sau povești desprinse din realitate, cum este Retrovizoarele unui emigrant recent al Mirunei Cugler.
Decât o Revistă a reușit performanța unui produs care este în același timp cool și consistent. Arată bine și spune ceva în același timp. Pentru mine, povestea iniţiată de Cristian Lupşa & Co este dovada că şi în România se poate crea un produs de calitate fără compromisurile tipic balcanice.
Am citit ieri apelul lui Cristian Lupşa şi nu am avut nicio ezitare să mă abonez.
Posted by Adrian Ciubotaru on 31.1.2012
Vineri a avut loc Dezbaterea Ciuc, un eveniment – moderat de Andi Moisescu – unde bloggeri și personalități media (jurnaliști, cântăreți, oameni de televiziune sau comendianți) au format echipe pentru a se bate cu Echipa Gustului în cautarea motivelor pentru care bem bere.
foto: Mihnea Ratte
A fost un eveniment transmis live unde s-a făcut risipă cu miștouri, glume și ironii. A fost o dezbatere care a atras un public numeros de pe Facebook și suporteri înrâiți la fața locului.
Azi, la 20.00, se va anunța petrecerea care va premia atât pe cei care s-au implicat în goana după argumente și pe participanții de pe scenă.
Gășiți mai jos câteva momente memorabile:
f
Posted by Adrian Ciubotaru on 28.1.2012
Dacă eşti curios şi vrei să înţelegi cât de cât care este treaba cu românii, de ce am fost cum am fost şi de ce suntem unde suntem, am compilat câteva recomandări de lectură care pot constitui un bun început de înţelegere:
Generalităţi:
Neagu Djuvara: O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri
Florin Constantiniu: O istorie sinceră a poporului român
Lucian Boia: Romania tara de frontiera a Europei
Vlad Georgescu: Istoria românilor de la origini pînă în zilele noastre
Tom Gallagher: Furtul unei națiuni și Deceniul pierdut al României
Curiozităţi:
Ion Mihai Pacepa: Orizonturi roşii
Peter Siani-Davies: Revoluția română din decembrie 1989
Lord Kinross: The Ottoman Centuries
Paul Lendvai: Ungurii
Catherine Durandin: Moartea Ceaușeștilor
Sir Sacheverell Sitwell: Călătorie în România
Puneri în context:
Zbigniew Brzezinski: The Grand Chessboard
Francis Fukuyama: Marea Ruptură, Natura umană și refacerea ordinii sociale
Henry Kissinger: Diplomația
Robert Kagan: The Return of History and the End of Dreams
George Friedman: Următorii 100 de ani
Lista poate fi îmbogăţită şi sunt curios să aflu câteva recomandări bune.
—————————
Dacă tot suntem la capitolul cărţi, salut campania vALLuntar - iniţiată de Editura All – care îmbină creativ lectura şi implicarea socială. Practic, citeşti şi ajuţi în acelaşi timp.
Posted by Adrian Ciubotaru on 24.1.2012
Am văzut zeci de documentare despre criza globală (am o curiozitate până la risipire), dar parcă acesta – produs de BBC – m-a lămurit cel mai bine în multe chestiuni:
Posted by Adrian Ciubotaru on
Două mașini primite în test drive m-au lipit sentimental de marca Ford apreciiind atât rezultatul final atunci când ești la volan, cât și istoria de peste un secol a constructorului american.
Ma jos este un filmuleț găsit pe contul YouTube al Ford Romania despre un roadtrip de la Roma la Edinburgh – 2500 km – cu mai puțin de două rezervoare de combustibil.
Mi-a plăcut ideea pentru că, la rândul meu, plănuiesc o excursie – în februarie sau martie – la una dintre cele două destinații europene.
Posted by Adrian Ciubotaru on 22.1.2012
Notă: Înainte de-a citi articolul, vă spun pe scurt: am ajucat – alături de Sergiu Floroaia – în primul meu spot, am fost proprii scenariști, rezultatul final este aici, iar dacă îți place ideea sau jocul actoricesc, votează-ne și du vorba mai departe.
Toată treaba cu berea – inițiată de Ciuc Premium- deja se îngroașă. S-au răscolit bloguri și rețele sociale în căutarea motivelor pentru care bem bere, iar lideri de opinie, A-Listeri, comedianți și actori și-au pus la treabă prietenii și fanii pentru a descoperi acel motiv mai bun decât gustul.
După o săptămână de sondaje și studii mai mult sau mai puțin pe față, toată căutarea s-a redus la 5+1 motive pentru care un om obișnuit bea bere, iar în spatele acestor motive s-au constituit cinci echipe care vor concura cu cea a gustului într-un concurs de dezbateri:
- berea se bea pentru distracție: Alexandru Negrea & Grasu XXL
- berea se bea pentru că poți: Adi Hădean & Teo
- berea se bea pentru stare: Adrian Ciubotaru & Sergiu Floroaia
- berea se bea în mod responsabil: Chinezu & Florin Busuioc
- berea se bea pentru socializare: Bobby Voicu & Gabriel Radu
- berea se bea pentru gust: Răzvan Exarhu & Adrian Georgescu
Fiecare echipa și-a făcut un spot de prezentare, iar filmulețele cu pricina pot fi găsite în cadrul aplicației Dezbatere Ciuc de pe Facebook.
Posted by Adrian Ciubotaru on 20.1.2012
După douăzeci de ani de înjurat in faţa televizorului, sau de răguşit inutil in stradă, doar pentru a fi dezamăgiţi de aceiaşi politicieni care s-au plimbat pe la toate partidele, e limpede că nu mai avem ce aştepta de la ei. Să ai revendicări de la actualii politicieni şi să te aştepti să le şi rezolve, înseamnă să îi suspectezi de bună-credinţă.
De 20 de ani, a vota în România a însemnat să alegi răul cel mai mic. Mergând pe drumul ăsta, am ajuns sa acceptăm că e ok “să fure, că toţi fură, dar să mai facă ceva şi pentru noi”. Adică să trăim din mila hoţilor. Tu furi de la tine de la serviciu? Nici noi. Și atunci, cât de proşti am fi dacă am încerca din nou aceleaşi soluţii păguboase?!
Partidele actuale nu sunt nici de stânga, nici de dreapta. Nu reprezintă, de fapt, pe nimeni, pentru că nu au fost create să ne reprezinte pe noi, ci pe ei. Ele sunt doar de-a stânga şi de-a dreapta bugetului de stat, pentru că din el se hrănesc şi pentru că au aceiaşi părinţi: foştii activişti şi pasivitatea noastră. Citește întreg manifestul.
