Cât cunoaştem prin imaginaţie?

Posted by Adrian Ciubotaru on 9.2.2009

Gustul unui aliment nu este creat doar de papilele gustative, ci şi de imaginaţie, ci şi de asocierile pe care le facem.

Cutare firmă schimba gustul băuturii comercializate, schimbând design-ul ambalajului.  Pe eticheta sticlei era un nene – logo firmei – şi au observat că consumatorii percept diferit gustul vinului în funcţie de cum era prezentat nenea din etichetă: portret, landscape, tăiat de la mijloc, poză în picioare, cadru apropiat pe faţă lui,  zâmbind, luând o mină serioasă ş.a.
Schimbarea unei variabile contextuale a produs o schimbare la nivel de “esenţă” (schimbare a gustului).

Cineva spunea despre bomboanele Rum Kokos. Au schimbat de curând ambalajul care nu mai e aşa colorat.

“Papagalul şi e mai mic şi m-a întristat asta pentru că îmi aducea aminte de un papagal viu colorat din desene animate care stătea pe umărul piratului. Asta îmi aduce aminte de Treasure Island, piratul şi sticla de rom.”

O schimbare de ambalaj a produs o schimbare de percepţie a gustului.

Astfel, dacă gustul este o chestie de imaginaţie, putem merge mai departe. Văzul este o chestie de imaginaţie, sexul este o chestie de imaginaţie
şi mai departe, şi mai filozofic, sentimentul realităţii este construit cu ajutorul imaginaţiei.

Random Posts

• Chiar mi-a plăcut
• Prostie contemporană
• Oamenii Lecturi Urbane
• Succesul văzut prin recunoştinţa faţă de ceilalţi
• Partizanii ecologiei creative

Comments

7 Responses to “Cât cunoaştem prin imaginaţie?”

1. gygyk says:

   9.2.2009 at 00:15

   saracu` proust!!…ce senzatie ciudata o fi avut cand a gustat din “pettit madleine”…oare o prostituata recunoaste starea partenerului dupa gustul lasat in urma unui sex oral??
2. anamnesys says:

   9.2.2009 at 00:15

   am vazut acum ceva timp un documentar pe Discovery channel despre cum functioneaza creierul uman. era prezentat cazul unei doamne care suferise o leziune a creierului si care nu mai percepea partea dreapta a imaginii atunci cand privea ceva sau pe cineva. chestia interesanta era ca totusi creierul acelei doamne compensa partea lipsa si o construia astfel incat doamna era convinsa ca se uita la imaginea intreaga…
3. Adrian Ciubotaru says:

   9.2.2009 at 00:15

   gygyk, permite-mi să remarc lipsa de inspiraţie a întrebării din comentariul tău

   anamnesys, da, îmi aduc aminte de acel documentar
4. lavizara says:

   9.2.2009 at 00:15

   realitatea tine evident de felul in care interpretam evenimentele din punct de vedere psihologic (cel putin)nu exista “realitatate”exista doar modalitati prin care noi percepem aceasta realitate. evident ca putem extrapola acest lucru si la sex, vaz, gust (nu degeaba sexul cu cate un partener ni se pare extraordinar chiar daca datele strict tehnice nu l-ar plasa in fruntea topului )
   o zi plina de creativitate, relaxare si veselie
5. andrei ruse says:

   9.2.2009 at 00:15

   da, fiecare simt depinde si de experienta noastra alaturi de fiecare simt.
6. Adrian Ciubotaru says:

   9.2.2009 at 00:15

   cu alte cuvinte, dacă doreşti să-mi schimbi un gust, schimbă-mi asocierile şi experienţele cuprinse în acel gust.
7. Alladin says:

   9.2.2009 at 00:15

   Hm. Poate sa creezi noi asocieri (sa le schimbi pe cele vechi e mai greu) care sa aiba drept finalitate o schimbare de perceptie asupra nu-stiu-ce.
   …Exercitiu (ca teoria e perfecta): sa fie vorba de propria persoana si de imbunatatirea modului in care te auto-percepi.
   Cum faci cu asocierile schimbate sau create?
   Schimbare de ambalaj si chestie de imaginatie?

Mentiuni pe Twitter

loading..