Eu stiu ca trebuie sa ma simt depresiv, melancolic, etc. ca sa pot gandi clar. Daca sunt distrat sau aproape de distrat si mai imi suna si in urechi o melodie al naibii de… nu stiu cum sa-i spun.. gen Welcome to the Jungle cu siguranta ma comport ca un copil ce sunt.

Despre legatura dintre persoana, stare de spirit si mediul ce ne inconjoara exista o relatie si fiecare este influentat de celelalte 2. Legile naturii

De asemenea, cum exisţă pattern-uri în spontaneitate (sunt câteva studii în direcţia asta), sunt convins că există structuri în spatele oricărei randomness.

Faină statistica, trebuie digerată. Mi-a adus aminte de un caz real. Un tip a înconjurat lumea cu un grup de prieteni timp de un an. A avut tot felul de aventuri, a trecut pe lângă moarte de câteva ori, etc. şi etc. Revenind acasă, teafăr şi nevătămat, i s-a făcut o mare petrecere unde s-a înecat cu un om de peşte şi-a murit.

Pe langa faptul ca ceea ce am zis suna ca o mare varza (cel putin in creierul meu), traducerea de la mine din cap chiar are ceva inteles.

Cred ca ce vreau sa spun este ca oamenii incearca sa se convinga pe ei insusi ca ‘se schimba’ fix atunci cand depun mult efort in directia respectiva (acolo unde nu e vorba de schimbari de genul azi mi-am luat o canapea, am aruncat-o pe cea veche si camera mea s-a schimbat). Ghinionul sau norocul nu sunt neaparat stari de spirit pe care le ‘meritam’ sau nu, sunt din pacate lucruri foarte random (la intamplare, daca vrei) dar noi le supraestimam sau subestimam. Daca ni se intampla un lucru rau, subestimam posibilitatea intamplarii lui; orice e rau din vina noastra a fost de fapt ‘ghinion’ si orice e cu adevarat ‘ghinion’ devine din vina noastra atunci cand ne cuprinde pesimismul.

E ca si cu statistica aia cu “Cele mai grave accidente se produc la 20km in apropierea casei”. Se pot intelege doua lucruri