Monthly Archives: October 2008

Adevărul de seară sau idee de spot electoral

Adevărul de seară este mai slab – din punct de vedere epistemologic, in mod evident – decât adevărul de dimineaţă sau adevărul de după-amiază sau adevărul de la baie. Seara căutam relaxare, muzică bună, liniste şi amuzament.

Adevărul de seară trebuie sa fie sincron cu toate evenimentele din zi, trebuie să împlinească parcusul unei zile obositoare şi pline. Exact acest lucru mi s-a întâmplat astăzi.

Citind Politica 2.0.08, am aflat pentru prima dată de “Scandalul telefoanelor otrăvite” din 1996: o reţea – organizată de PDSR – de influenţare prin telefon a alegătorilor care nu doreau să-l voteze pe Iliescu. Reţeaua era camuflată sub numele de Centrul de Informare a Opiniei Publice. Se sunau oameni şi erau întrebati. Daca răspunsul era Iliescu, iar la partid era PDSR, chestionarul prin telefon se oprea aici. Daca răspunsul era un vot pentru Constantinescu, se derula un alt model de chestionare cu întrebări targetate:

1) “Emil Constantinescu, preşedintele CDR, a afirmat că primul lucru pe care l-ar face după ce devine preşedinte, este să-l readucă pe tron pe regele Mihai. Aceasta afirmaţie va creşte sau va scade încrederea în Emil Constantinescu?”

2) În baza unei profunde analize economice, Institutul Naţional de Cercetări Economice afirmă că aplicarea Contractului cu Romania va duce la dublarea ratei inflaţiei. Acest lucru va creşte sau va scade încrederea în CDR?”

Este o strategie bună cu întrebări tendenţioase încât nu mare mi-a fost mirarea când am găsit-o şi într-un sondaj în Adevărul de seară:

Întrebare:
Gigi Becali a anunţat că pregăteşte o galerie formată din elevi îmbrăcaţi frumos, tineri de liceu. De cine vă aminteşte iniţiativa?

Răspuns – sondajul s-a derulat pe site-ul ziarului, iar posibilele răspunsuri aşteptau deja să fie completate şi au fost completate de vizitatori în modul următor:

Ceausescu – 46%
căpeteniile legionare – 26%
marii patrioţi români – 18%
Hitler – 10%

Destul de elocvent, nu-i aşa?

Cu această ocazie de creativitate în manipulare, pardon, de modelare a opiniei publice, propun o idee de spoturi electorale pentru partidele care doresc să câştige electoralul rural sau urban.

Scenariu spot:
Imagini semi-idilice cu momente din viata la tara.
Voice over: O voce groasă şi uşor panicată întreabă:
“Viţelul tău are două coarne?”
“Ai observat o creastă pe cocoşul din curte?”
“Îţi ţii fânul în pod?”
Mesaj final:
“Îţi cunoaştem problemele, suntem aproape de tine. Voteaza PSD sau PD-L etc.”

Pentru bucureşteni, aş păstra aceeaşi idee, uşor remixată:
“Te trezeşti în fiecare dimineaţă?”
“Seara, înainte de culcare, te simţi obosit?”
“Ţi-e foame înainte de-a te aşeza la masă?”
“Este adevărat că apeşi un buton pentru a porni calculatorul?”
Mesaj final:
“Îţi cunoaştem problemele. Pentru o viaţă mai bună, votează PSD sau PD-L etc.”

Politica 2.0.08

 Am fost aseară la lansare dintr-un interes sincer faţă de cartea lui Sorin Tudor – Sorin e genul de om căruia nu-i poţi reproşa decât un exces de modestie, din dorinţa de mă revedea cu câţiva oameni (Adrian Cristea) şi din curiozitatea pe care o am acum faţă de lansările de carte – de vreme ce îmi aştept şi eu rândul în curând. 

Aseară la Diverta am avut plăcerea să mă revăd cu Victor si Mana, să beau câteva beri cu Dan Dumitrescu, John si INconstantin (la el găsiţi şi poze),  lungindu-ne în noapte, lungindu-mi răceala.

Cartea am început s-o citesc azi dimineaţă în metrou şi apoi în autobuz, căci “doing things well and enthusiastically is also political.”

Ciubotaru se duce la Sorin Tudor

“Lansarea cartii Politica 2.0.08 va avea loc astazi, ora 19:00, in incinta magazinului Diverta (bdul Magheru nr.9, fostul magazin „Eva”). Va astept pe toti cu drag, incepand cu ora 18:30.”
Ne anunţă Sorin Tudor.

Este un carte inedită, o premieră editorială şi un eveniment care nu trebuie ratat. Voi fi acolo alături de mulţi bloggeri şi oameni interesanţi.

You must pray that the way be long

Ador adrenalina care se naşte din oboseală.
Ador clipa când după 30 de ore de nesomn, mă întind în pat cu perspectiva unui somn îndelungat.
Ador momentele când sunt atât de epuizat încât toate gândurile îmi rătăcesc prin regiuni departe de orice actualitate fiziologică.
Nu te doare nimic, nu ţi-e foame, nu ţi-e sete şi simţi o căldură şi fierbinţeală în tot corpul.

Ador urechile calde în timpi de oboseală, căci îmi aduc aminte de anumite exerciţii yoghice în care trebuia să produci cât mai multă căldură. Nu să usuci nu ştiu câte prosoape pe spate, însă îndeajuns de multă căldură încât să crezi că ai temperatură.

La două dimineaţa eram încă la nuntă în Moineşti, peste o oră aveam tren către Bucureşti, iar la 8:35 coboram în Gara de Nord de unde m-am dus direct la muncă.
Dacă cuplez şi sâmbăta cu petrecerea burlacilor (în stil american), duminica cu nunta, iar luni cu munca, am impresia că în 48 de ore am trăit câteva vieţi paralele, subiect a trei romane.

Dacă mă mai gândesc că am avut loc până în Ploieşti Sud, iar de acolo trenul s-a umplut cu navetişti şi-am stat cele mai crunte 40 de minute în picioare, iar acum număr minutele până la sfârşitul programului, până iau autobuzul şi apoi metroul, şi apoi ajung acasă, şi apoi mă trântesc în pat, şi apoi visez frumos. Iar mâine pot reveni la ritmurile normale cu un tempo interior schimbat.

De cele mai multe ori, anumite experienţe şi poveşti trăite nu sunt bune pentru că ne învaţă lucruri noi, ci pentru că îţi schimbă aerul interior. Schimbare care poate prilejui învăţarea de lucruri noi. Blocajele apar din lipsă de aerisire.

Vineri seară, când am plecat cu trenul, cu văr-miu, ne-am nimerit lângă două tipe din Bacău. Două surori, am aflat mai târziu. Una din ele, începuse să citească o carte când, după cinci minute, întoarce cartea şi începe să răzuiască cu unghia eticheta cu preţul. Nu în mod normal, cu mişcări atente, ci foarte repede şi agitat, ca un mic iepuraş isteric.
În acea linişte – eu citeam la rândul meu, sora ei citea, văr-miu citea – izbucnesc într-un râs convulsiv, din acela cu lacrimi şi contorsionări în scaun. Încep şi ele să râdă de râsul meu, ce-mi prelungeşte şi mie criza şi-am ţinut astfel preţ de câteva minute bune.
“Mi te imaginam la trei noaptea, singură acasă, dezlipind etichetele de la cărţile din bibliotecă”, i-am spus.

“Cum să râzi în hohote alături de necunoscuţi de sex opus”

Apoi s-a făcut din nou linişte, iar după prima pagină, întorcând-o, aceeaşi soră începe să netezească agitată foaia. Iar mi-am imaginat-o la trei noaptea, singură prin casă, cu obiceiuri maniacale, şi iar am izbucnit într-un râs care s-a transmis cu uşurinţă în rândurile micii comunităţi formate din noi doi şi cele două surori.

Am jonglat atât de mult cu somnul, încât aş putea scrie o carte despre dezechilibrele rezultate. Pe termen scurt şi pe termen mediu. Fizici şi psihice.

"Să presupunem că…

… mai ai trei luni de trăit. Şi timp să mai citeşti/reciteşti doar trei cărţi. Care-ar fi acelea?”

Este o leapşă – de la Dragoş – la a carei temă nu m-am gândit niciodată serios. În materie de cărţi şi situaţii-limită (mai ai puţin de trăit, eşti pe o insulă pustie, esti orb, esti la închisoare etc.) nu aş putea face decât un exerciţiu de imaginaţie destul de precar.
1. Mi-aş dori să citesc O mie şi una de nopţi
2. Aş reciti (pentru a câta oară?) Noaptea de Sânziene
3. Aş medita pe Biblie şi pe Bhagavad-Gita, sau pe Divina Comedie sau pe Faust.
Nu, nu, parcă mi-aş mai dori integrala lui Dostoievski, aş reciti Jocul cu mărgelele de sticlă, am uitat de Nietzsche, alte cărţi ale lui Eliade, Culianu. Dar nimic de Chuck sau pur şi simplu un autor de care n-am auzit nimic în viaţa mea?

Să presupunem în fiecare zi că mai avem trei luni de trăit, ar fi o idee rea?

Fericirea este redundantă

De câteva zile ne-am trezit cu un pisic în apartament. E mic, e simpatic, e vioi, n-are stare, iar la şase dimineaţa începe să miaune, prilej să fac exerciţii de inspiraţie pe cuvântul motan. Uitându-mă pe dexonline.ro, după sensul figurat, aflu sensul de “persoană tăcută, ascunsă, făţarnică”. Sensul pe care-l ştiam era de “personaj tăcut, mut, pămpălău”.

Următoarea chestie este un spot TV – imaginat dimineaţă (oricum ziua a fost aiurea şi în timp gusturile amare se diluează) – ce poate fi folosit pentru o reclamă la o companie de telefonie mobilă:

Pissed Off Female Voice Over:
“Stai ca motanul şi nu zici nimic”
El stă ca motanul şi nu zice nimic.
Wise Male Voice Over:
“Eşti prostul satului? Eşti fraierul clasei? Eşti motanul familiei? Acum ai o şansă să-ţi viaţa! Cu noul pachet promoţional de la… ”

Deoarece în week-end voi lipsi din Bucureşti, venind vorba de motani, şi deoarece am aflat că poţi dona nu doar bani, ci şi bune intenţii, timp, abilităţi etc., am să vă rog să donaţi pentru o cauză bună – în esenţa ei:

În final, doresc să le transmit celor care aşteaptă cu înfrigurare cartea, să stea liniştiţi şi să nu intre în panică: Marele Eveniment vă avea loc în curând, într-o locaţie secretă, inaccesibilă şi deloc comunicabilă către marele sau micul public.
[Titlul articolului a fost inspirat de aici]