Posted by Adrian Ciubotaru on 15.5.2012
Drumuri crăpate, drumuri cu plăci, drumuri înguste, drumuri pustii.
Gâște, vaci și căruțe.
Sate pustii în care nu vezi și nu auzi nimic. Sate pline cu copii pe marginea drumului.
Mașini cu numere de Anglia, Moldocell, un singur Petrom în 100 de km.
Fizionomii tătare, căruțe care te depășesc când te oprești să faci poze, oameni care fac naveta cu tractorul.
Bunici care culeg buruiene de la marginea șoselei, un bețiv întins în iarbă, copii bronzați care mână vacile.
DN 24A, DN 26. De la Vaslui la Galați în Siemens Race.
Posted by Adrian Ciubotaru on 14.5.2012
“Faceţi operaţii în fiecare zi?” îl întrebasem
“Da”, răspunse un medic întâlnit azi, la Iaşi.
“În primii ani, venind dimineaţă la muncă, mi se topeau genunchii când mă apropiam de spital.”
Acum, după 6.000 de operaţii, este un om care salvează vieţi în fiecare zi.
“De ce nu aţi plecat din ţară?”
“Vă spun, dar nu filmaţi, da?”
“Da”
“De prost”, ne-a spus zâmbind.
“De prost” este eticheta pe care o primesc – şi uneori şi-o asumă – acei oameni buni în domeniul lor care aleg să se lupte cu roţile încremenite ale sistemului. Care se dau peste cap să facă bine.
În loc să îi recompenseze, sistemul le pune piedici şi îi obligă la un permanent sacrificiu de sine. “Oameni minunaţi” – expresie pe care în ultimele zile am auzit-o banalizată – care nu cer lauri, dar care în permanenţă cotizează la starea de spirit pe care ţara le-o imprimă atunci când îşi asumă alt ritm decât cel din jur.
Lupta cu morile de vânt nu este o simplă metaforă. E o realitate pe care unii oameni şi-o construiesc atunci când rămân fideli lor înşişi.
Posted by Adrian Ciubotaru on 12.5.2012
Am întâlnit cei mai prietenoși oameni cu cea mai mare cantitate de zâmbete după ce se surprindeau pozați.
Posted by Adrian Ciubotaru on 11.5.2012
Am rezolvat quiz-uri: mai precis, cititorii noștri le-au rezolvat. Noi doar am pus întrebările pe Facebook, iar răspunsurile au fost găsite pe www.siemens.ro și pe blogul www.hitechpedia.ro.
Am făcut tot felul de teste. Cum să face niște ochelari din hârtie, cum să găsim o jucărie bine ascunsă într-un tren, cum să facem o poză la C.E.T. Govora cu furnalul dotat cu un electrofiltru Siemens.
Am cunoscut oameni cu povești fascinante. Cristina și Alex au scris mai bine despre această experiență.
Am vizitat fabrica de ciment Holcim de la Câmpulung pentru a vedea atât rezultatul investițiilor recente, cât și soluțiile Siemens disponibile acolo (motoare, sisteme de monitorizare etc.)
La modul cel mai simplu îmi place mecanismul Siemens Race. O competiție amuzantă cuplată cu opriri, vizite și experiențe unde aflăm lucruri noi. Pentru sponsor, miza este destul de generoasă. Vedem soluții Siemens în direcția dezvoltării sustenabile, soluții care sunt produse industriale sau medicale, produse care nu sunt de larg consum, produse cărora nu le facem reclamă.
Din partea mea, este pur și simplu descoperirea unor lucruri total noi (uite cum arată o moară de ciment), distracția aferenta și călătoria cu toate lucrurile neplanificate.
Mâine, plecăm spre Brașov (Research & Developement Center Siemens), o vizită la Parcul Aventura (nu e greu ce ghicit ce vom face) și apoi înnoptăm la Târgu Secuiesc.
Album foto: Siemens Race
Posted by Adrian Ciubotaru on
Scriu pe scurt, în stil de jurnal de călătorie, dacă tot e 7 dimineaţa şi sunt într-o cameră de hotel în Craiova.
N-as fi crezut că totul avea să fie atât de mobilizant – o spune cineva din echipa Relaxaţilor - încă de la primele ore ale dimineții când ne-am adunat la punctul de pornire.
Am început cu o vizită la sediul Fan Courier unde am văzut cum se sortează automat coletele. Eu mi-aş fi imaginat echipe de oameni care se ocupă manual de fiecare colet în parte, dar am subestimat capacitatea de a automatiza până şi o operaţiune migăloasă. O hală imensă cu benzi automate pe care pachetele curg în ordine fiind scanate şi distribuite în funcţe de destinaţie.
Răzvan are un video inedit despre traseul unui colet pe care te invit să-l urmăreşti.
Primul quizz ne-a pus pe jar cu toată relaxarea noastră. Am mulţumit aici “de pe drum” pentru implicare şi susţinerea echipei noastre.
Înainte de-a ne porni către Craiova, am făcut o ultimă oprire la Depoul Griviţa pentru o probă practică simpatică: a trebuit să găsim o jucărie ascunsă în trenul Siemens – popular vorbind, Săgeata Albastră.
Craiova mi se pare un oraș urât, iar ieri l-am găsit aglomerat, cu multe străzi blocate, cu multe străzi bombardate. Am avut totuși norocul să cunoaștem aici niște oameni -câţiva doctori – extraordinari. Oameni care au făcut pe dracu-n patru cinstindu-și meseria (voi reveni cu un articol separat).
Azi, a doua zi, pornim către Govora pentru a vizita Centrala Electrică de Termoficare urmând apoi traseul spre Câmpulung pentru o oprire la Holcim. Totul în căutare de soluții sustenabile existente în România.
Mulțumim că sunteți alături de noi, azi avem următorul quizz – în Câmpulung – care se va desfășura pe contul de Facebook al colegului de echipă. Cine ne ajută cu răspunsurile are o mare șansă la bicicleta pe care o vom oferi la final.
Reportaj Digi 24: Zece bloggeri, aventurieri pentru o săptămână
Album foto: Siemens Race
Posted by Adrian Ciubotaru on 9.5.2012
Cineva de la Orange a citit acest articol – scris acum patru ani! - și așa s-a făcut că am primit o invitație la The Ultimate Success Summit. Am fost azi fără prea mari așteptări, dar cu o oarecare curiozitate atât cu privire la invitați, cât și în ce privește organizarea unui asemenea eveniment.
Pe Robin Sharma am impresia că îl cunosc, i-am citit două cărți, îl urmăresc pe twitter și i-am frunzărit filmulețele de pe Youtube. Îi știam elementele discursului, însă, azi în Sala Palatului, de-a lungul prezentării sale, a reușit să mă țină atent. Energic şi totuşi calm, încrezător în ce transmite, plin de citate şi poveşti de viaţă, a părut pe scenă relaxat şi mobilizat în acelaşi timp. A câştigat audienţa şi prin umorul său şi prin referinţele româneşti bine inserate. Nadia Comăneci, Inna, Paris of the East.
A reuşit să ridice în picioare publicul în două ocazii. La început, când ne-a flatat spunându-ne că prezenţa noastră este un act de curaj în măsura în care vrem să ne punem la încercare asumpţiile.
“Stand up and give yourself a big round of applause!”
La final, când am aplaudat o prezentare pe cinste, un discurs articulat, într-un stil pe care doar marii profesionişti ai scenei îl pot oferi.
Sesiunea cu Richard Branson a avut alt ritm. Nu a fost prezentare, ci mai degrabă un tête-à-tête între cei doi invitaţi. Un şir de întrebări de la Robin Sharma (unele cu accente de oracol adolescentin) şi apoi şase întrebări din partea publicului. Nimic spectaculos, întrebările l-au mobilizat pe Branson în trei direcţii: să îşi depene câteva amintiri, să facă trimitere la câteva filmuleţe cu brandurile Virgin şi să pareze cu îndemnuri motivaţionale pe care le găseşti pe toate drumurile.
Abia în ultima parte, antreprenorul britanic a avut şansa să îşi manifeste farmecul prezenţei sale. S-a ridicat de pe fotoliu şi a venit la marginea scenei pentru a prelua întrebările din public. Şase la număr, au decis organizatorii.
Anomalia situaţiei a făcut ca una dintre aceste întrebări să vină de partea unui director de la Jaguar România care l-a întrebat pe distinsul invitat cum ar descrie în cinci cuvinte brandul Jaguar. Sala a murmurat, Branson n-a înţeles întrebarea şi-a scăpat doar un
“Which brand?”. Publicul a început să râdă, iar directorul a repetat sceneta.
“A, Jaguar! I’ve thought you mentioned a local brand…”
Sala a râs din nou.
Directorul n-a primit laudele dorite, dar s-a ales cu o confesiune de la Branson: el nu conduce maşini scumpe pentru că i se pare că transmit o imagine greşită.
O imagine greşită mi-a transmis şi mie genul acesta de organizare în care un sponsor îşi poate impune întrebări penibile la un eveniment pe care ţi l-ai imagina la un alt nivel.
Mai jos găseşti câteva notiţe luate în timpul prezentării lui Robin Sharma:
We are busy being busy.
On an average day the average person at work is spending 2.1 hours in distraction. Every eleven minutes at work we are being distracted from the valuable work we were focusing on.
Dacă nu eşti speriat, nu reuşeşti să fii creativ.
Leadership is about what you do when nobody is watching.
La finalul vieţii două lucruri contează:
1) Cât de mult ai realizat în comparaţie cu abilităţile tale?
2) Câţi oameni ai ajutat? Câte vieţi ai atins?
Secret to genius is focus.
Când trăieşti diferit oamenii îţi vor spune că eşti nebun.
În spatele scuzelor se află temerile noastre.
Marii oameni nu sunt croiţi diferiţi. Au ajuns mari în urma a trei practici: coaching, practice, devotion.
The 5 AM Club – mind over mattress
Recomandări: scrie într-un jurnal, munceşte în ritmul 90/10/90 minute (10 minute de pauză), fii matinal.
Be ashamed to die until you have won some victory for humanity.
Posted by Adrian Ciubotaru on 8.5.2012
În ultimele luni, am fost mai mult pe drumuri și așa mi-ar plăcea să fie toată primăvara și toată vara. Atât prin Europa, cât și prin România. Am avut o săptămâna de odihnă în care însă nu am avut deloc stare, mi-am făcut tot felul de planuri (de viitoare escapade și călătorii), însă până atunci abia am aștept Siemens Race.
Am mai povestit, dar reiau. Este o cursă în care zece bloggeri – cinci echipe - se vor întrece prin Romania pentru descoperirea soluțiilor de dezvoltare urbană sustenabilă. Totul se va întâmpla începând de joi, în perioada 10-16 mai, de-a lungul a 1.500 km străbătuți prin 12 oraşe: Craiova, Govora, Câmpulung, Braşov, Târgu Secuiesc, Bacău, Iaşi, Vaslui, Galaţi, Ţăndărei, Constanţa şi Bucureşti.
În această vânătoare de comori prin toată ţara, fac echipă cu Alex Negrea – Relaxaţii este numele echipei – şi vom avea nevoie de susţinerea cititorilor şi prietenilor de pe Facebook pentru rezolvarea unor quizz-uri din cadrul competiţiei. Este destul de simplu: vom pune nişte întrebări pe conturile noastre de Facebook, iar răspunsurile se pot găsi rapid pe www.siemens.ro și pe blogul www.hitechpedia.ro.
Vestea bună este că ajutorul primit nu va rămâne nerecompensat. La finalul competiţiei, cel mai activ prieten va primi o bicicletă Hervis Sports, model MTB X-Fact Extreme Comp.
Toată aventura va fi acoperită de poze şi filmuleţe atât de la mine, cât şi de la Alex şi nu exagerez deloc când spun că vor fi surprize.
Despre ceilalţi concurenţi nu prea am cuvinte de laudă. Pentru a da doar câteva exemple, fetele – în mod pripit - se văd deja câştigătoare, iar Răzvan se gândeşte să joace murdar pentru că, pur şi simplu, alte şanse nu există:)
Noi – după cum o spune şi numele echipei – avem acea relaxare pe care doar campionii şi-o permit şi sperăm ca acest lucru să se vadă pe durata întregii curse.
Posted by Adrian Ciubotaru on
În ultimii ani, am primit câteva mesaje de la prieteni de pe Facebook spunând că m-au văzut la metrou, pe stradă sau la vreun eveniment. Cu mici excepții, în cazul evenimentelor, situația nu s-a concretizat într-un salut.
E drept că, de partea cealaltă a baricadei, nici eu nu sunt prea săritor. De multe ori, am avut impresia că văd în jur fețe cunoscute de pe Facebook, în metrou sau pe stradă, însă nu am îndrăznit să fac acel pas de întâmpinare:
“Salut, te știu, te citesc de pe Facebook”
În primii ani, când am descoperit internetul, posibilitatea de a întâlni o persoană cu care ai interacționat online (mIRC sau mail, de exemplu) era fascinantă. Acum, lucrurile s-au banalizat și a devenit ceva normal să vezi și eventual să cunoști oameni care te citesc, oameni cu care ești prieten pe Facebook, oameni pe care îi citeşti.
Este ceva atât de normal încât ți-e teamă ca firescul unei abordări să nu pară prea familiară.
Am pornit ieri o discuție pe contul de Facebook, cu glumele şi seriozităţile inerente, şi îmi este greu de explicat gradul de “apropiere” pe care îl simt faţă de cei din lista mea de prieteni. Uneori, le afli bucuriile şi problemele, iar alteori zâmbeşti când îi vezi entuziaşti în urma unei călătorii, a unui examen luat, în urma unui copil, a unei cereri în căsătorie sau a unei vizite la bunici.
De multe ori, mi se întâmplă să simt o discordanţă între modul cum văd eu Facebook şi cum îl folosesc ceilalţi. Pentru mine, reţeaua de socializare este un instrument de dezvoltare personală: folosesc Facebook-ul atât pentru a-mi împărtăși mesajele și experiențele, cât și ca prilej de branding personal. Majoritatea prietenilor mei au alte mize. Uneori, acestea sunt mai personale, mai restrânse și mai intime atunci când nu sunt dedicate divertismentului sau informării propriu-zise.
Scriu aceste rânduri și pornind de la o întrebare pe care mi-am pus-o de multe ori: mi-ar părea mai rău dacă aș pierde contul de Facebook sau agenda de la telefon? Dacă agenda telefonului este un sistem închis pe care îl pot reconstitui în câteva zile, contul de Facebook este un sistem deschis căruia i-a luat câțiva ani pentru a se regla pe sine.
Posted by Adrian Ciubotaru on 7.5.2012
Sunt multe speranțe – create de o propagandă naivă sau nu – cu privire la efectele accesului ieftin la informație provocat de internet. Se crede că informația este putere și, cu cât există mai mulți oameni informați, cu atât ne va fi mai bine. Nouă, societății, omenirii.
Sunt destul de sceptic în privința acestui tablou două motive simple:
1. informația nu generează în mod necesar înțelegere (mai am abordat subiectul aici)
Faptul că suntem bombardați cu informație nu ne face în ce mai bun caz decât… să fim ghiftuiți cu informație. De la aflarea unui fapt până la înțelegerea implicațiilor este o cale lungă pe care nu o văd acoperită în teren. Internetul este plin de informații disparate pe care puțini le adună într-un ansamblu coerent. Dacă dăm la o parte pornografia, jocurile și socializarea propriu-zisă, observăm că informația disponibilă pe internet este departe (trebuie să sapi mult), este fragmentată și nu întotdeauna coerentă.
Mai mult decât atât, majoritatea oamenilor caută pe internet informații punctuale care nu au legătură cu modul general de a privi lumea și societatea. Oamenii, în general, caută adrese, locuri, evenimente, persoane sau știri mondene. Informații locale în stârnsă legătură cu o problemă punctuală. Caut o pizzerie care livrează în sectorul 3, caut să văd cine a ajuns în finala Românii au talent sau caut să văd cine a câștigat alegerile prezidențiale în Franța.
Sunt informații care nu angajează totalitatea ființei mele și, prin urmare, accesul la ele nu produce schimbări în modul în care percepe lumea. În plus, un ultim argument susținut de multe studii, oamenii caută informații care le susțin punctele de vedere deja create. Nimeni nu prea caută să își contrazică intuițiile și pre-judecățile.
2. înțelegerea nu produce în mod necesar o atitudine
Sunt cazuri în care informația produce înțelegere, creează valoare și are ca efect o schimbare în filtrul prin care privim lumea. Dar, pornind de aici, până la o schimbare a societății este o cale foarte lungă. Lumea este plină de oameni care înțeleg, dar nu acționează. Oameni care au reușit să pună cap la cap niște fragmente de informații, dar nu reușesc să își mobilizeze o atitudine.
Această nereușită are o coordonată atât personală (o atitudine rezultată în urma unei noi înțelegeri presupune efort și o ieșire din zona de confort pentru a se manifesta), cât și una socială (societatea în care trăim este croită în alt mod decât acela după care internetul este structurat).
Dacă internetul este o lume descentralizată și, întrucâtva lipsită de ierarhie, societatea în care trăim este construită de la centru și este plină de ierarhii. Premisele unui sistem stabil (cel puțin pe termen mediu), rigid și inhibant pentru orice tendință dizidentă.
Nu sunt sceptic cu privire la efectele pe termen lung ale internetului, însă am rezervele mele în ce priveste rapiditatea acestor efecte de a produce schimbare.
Informația devine putere dacă este integrată într-un ansamblu coerent care produce cunoaștere. Această cunoaștere generează schimbare atunci când se manifestă public, în mod repetat. Ce se observă în jur sunt cazuri izolate pentru care sistemul avea deja pregătite debușeele salvatoare.
Suntem mai informați ca niciodată cu privire la nedreptățile existente în lume, dar câți dintre noi devenim Gandhi peste noapte?
Posted by Adrian Ciubotaru on
Pauză scurtă de publicitate. Acesta este un articol plătit pentru a apărea pe acest blog. BCR dorește, prin intermediul unor bloguri, să își promoveze unul dintre serviciile sale: Creditul Divers in 3 Acte. Pentru acest lucru, a apelat la trei bloggeri – Piticu, Miruna și subsemnatul – pe care i-a îndemnat să joace într-o piesă de teatru virtuală. O comedie, mai precis, dacă efectul umoristic al replicilor se face simțit.
Creditul este promovat și în alte medii, dar în acest caz ideea este simplă: ai nevoie doar de trei acte, iar dacă creditul este aprobat, primești un voucher de 200 RON. Mai multe detalii, găsești aici.
Pentru piesa de teatru, vă invit aici – după Like-ul cuvenit - să vă amuzați. E un colaj cu de citate celebre și proverbe care conturează o replică finală haioasă. Amintește de un joc al copilăriei al cărui nume îmi scapă acum. Telefonul fără fir?
